Bucătăria corfiotă așa cum am descoperit-o eu

V-am povestit pe larg despre tot ceea ce m-a încântat în fiecare vacanță in Corfu, dar nu v-am spus prea multe despre bucătăria corfiotă pe care o ador.

Am auzit de multe ori și am văzut mulți oameni dezamăgiți după prima vizită in Corfu pe motiv că bucătăria este mult prea italienească și/sau britanică si prea puțin grecească. Personal, consider că tocmai acesta este farmecul insulei cu chiparoși și dafini, un amalgam de arome și savori ale bătrânei Ellada, romanticei Venezia și Marii Britanii aristocrate.

Influența italiană în bucătăria corfiotă

Cei 300 de ani de dominație venețiană și-au pus amprenta nu doar pe aspectul orașelor, ci și în gastronomie. La loc de cinste se află pastele și carnea de vită. Pe corfioți nu i-am văzut ca mari crescători de animale, nici nu m-am împiedicat pe drum de capre așa cum mi s-a întâmplat în Thassos sau în Pelion. Cu toate acestea, au o mare varietate de feluri de paste cu carne:

 

bucătăria corfiotă
Makaronia me kyma sau spagheti bologneze
  • Makaronia me kyma aduc cu spaghetele bologneze, însă au o aromă pregnantă de mentă. Pe cele mai bune, le-am savurat la Taverna Kafesas, în Agios Georgios Argiradon,  unde Salvattore (nu știu dacă este numele lui real) și fiul său fac o atmosferă teribilă. O altă specialitate corfiotă de influență italiană este
  • Pastisada, cubulețe fragede din carne de vită în sos roșu cu penne rigate. De asemenea,
  • Kokkinisto, tot cubulețe din carne de vită cu sos roșu, acompaniate, de această dată cu spagheti. Pentru o porție generoasă, și o priveliște superbă asupra mării, recomand Taverna Baratos din satul Gardenos.
Taverna Baratos

Pizza este omniprezentă în Corfu, dar și în alte zone ale Greciei, bineînțeles, fiecare bucătar aducând câte un touch personal plăcintei italiene. Dacă mă întrebați care este preferata mea, am să vă spun că pizza la cuptor cu lemne, cu blat subțire, crocant la exterior și pufos la interior. Prima oară am mâncat la singura tavernă din satul Vitalades, Pizza Grill Agrotika.

 

Bucătăria corfiotă
O pizza mică

Se spune că în Grecia, cel mai bine se mănâncă în locurile frecventate de localnici și mai puțin în zonele ultra-turistice. În satul Vitalades turiștii se opresc rareori la masă, dar când o fac au parte de surprize din cele mai plăcute. Toate ingredientele, de la aluatul pentru pizza și pâine  la zarzavaturi, fructe și legume sunt din gospodăria proprie. Așa că, dacă vă poartă pașii pe aici, nu ratați taverna Pizza Grill Agrotika. Însă dacă vreți să savurați o pizza cu vedere la mare, vă recomand Taverna Mirsini din Agios Georgios Argiradon.

Nu știu alții cum sunt, dar eu nu concep bucătăria italiană fără înghețată. La cupă, la cornet, pe băț, de vanilie, de ciocolată sau de fructe, cu sau fără topping, înghețata face parte din vacanța de vară. Tot la Agrotika am mâncat cea mai bună înghețată de vanilie cu dulceață de smochine. Însă granita pe care am savurat-o în cafeneaua din port, în Corfu-Town, mi-a depășit așteptările.

Influența britanică în bucătăria corfiotă

Prea multe despre bucătăria britanică nu știu, dar primele preparate la care mă gândesc sunt fish and chips, beeftek, shepherd’s pieeggs and bacon  și red beans. În afară de plăcinta ciobanului, le-am regăsit pe toate în bucătăria corfiotă.

  • Patates tiganites (cartofi prăjiți) sunt cea mai populară garnitură care acompaniază aproape toate preparatele culinare. Uneori, combinațiile sunt de-a dreptul hilare și se potrivesc, zic eu, ca nuca în perete. Cartofi prăjiți cu paste, cu musaca, scoici sau fructe de mare. Să știți, însă că nu doar în Corfu se întâmplă lucrul acesta, ci și în alte destinații de vacanță din Grecia pe unde am trecut. De exemplu, gazda noastră din Pelion care a vizitat România și care a îndrăgit bucatele noastre, a fost dezamăgită că la sarmale a primit garnitură de mămăliguță și nu cartofii pai pe care îi adoră.

 

Versiune corfiotă pentru fish and chips
  • Glossa (limbă de mare) pane este versiunea corfiotă pentru fish and chips. Limba de mare este un pește asemător calcanului și cambulei, cu foarte puține oase. O experiență deosebită a fost la restaurantul Balkony din Agios Georgios Argiradon.
  • Bifteki nu este nici pe departe o carne crudă amestecată cu ou. Este mai degrabă o chiftea uriașă simplă, sau umplută cu brânză și legume. Într-o prezentare deosebită, cu un ou ochi deasupra, l-am încercat la Taverna Mirsini.
Bifteki Papa’s Special

Celelalte preparate de inspirație britanică fac parte din english breakfast pe care nu l-am încercat și nici nu prea mă tenteză. Dacă nici voi nu sunteți fani, renunțați la micul dejun de la hotel (dacă nu puteți negocia o altă versiune) sau de la acele baruri care nu au altceva în meniu la prima oră.

Influența grecească în bucătăria corfiotă

În insula Corfu mâncarea nu este atât de aromată ca în Thassos, Salonic (capitala gastronomiei elene) sau chiar Peninsula Pelion. Cele mai folosite condimente și arome sunt menta, mărarul (care în această zonă seamănă la gust cu frunza de fenicul și cu anasonul), scorțișoara și ardeiul iute. 

  • Yemista (ardei și roșii umplute, de post) este un preparat pe care îl întâlnim în toată Grecia, de la nord la sud, de la est la vest, pe continent și pe insule. În bucătăria românească le găsim destul de des, însă nu în restaurantele cu preparate tradiționale, ci în gospodării. Versiunea corfiotă conține umplutură de orez simplu, fără adaosuri de morcovi, ciuperci sau alte ingrediente, ulei de măsline și scorțișoară. Dacă vă tentează o porție generoasă și foarte gustoasă, vă recomand aceeași tavernă Kafesass. 

 

bucătăria corfiotă
Yemista și cartofi prăjiți
  • Burdeto (ghiveci de legume) este versiunea îmbunătățită de turlum grecesc și cipriot, în sensul că ingredientul vedetă este peștele. Deși mi s-a părut o combinație ciudată, am riscat și nu mi-a părut rău. Pentru o experiență de neuitat, vă recomand să îl încercați într-o sâmbătă seară la Taverna Makis din Agios Georgios Argiradon. Faceți o rezervare cu câteva zile înainte și veți avea parte de o cină agreabilă și o seară grecească autentică. 
Bucătăria corfiotă
Bourdeto de cod
  • Bekri meze (gustarea bețivului) constă în carne de vită cu sos de ardei gras și cu foooarte mult ardei iute. A fost o expriență „picantă”, într-o grădină superbă, unde singurul zgomot care „tulbura liniștea” unei după-amieze de vară îl făceau cicadele. Vă recomand cu căldură Taverna Zak’s tot din Agios Georgios Argiradon.

 

Bekri meze tot cu nelipsiții cartofi prăjiți
  • Horta (salata de ierburi) este nelipsită din dieta mediteraneană, dar destul de rară pe la taverne. Are în compoziție vlita (o plantă din vegetația spontană care seamănă și cu știrul și cu ștevia), fasole verde, bame tinere, ulei de măsline și brânză feta. Am găsit-o cu greu, la Taverna Bebis din Gardenos.
  • Stamna este o tocană de vită/vițel, pe pat de legume, gratinată. Se prepară și servește într-un vas de lut nesmălțuit. O găsiți peste tot în partea de sud și vest a insulei Corfu, dar cea mai bună rețetă am încercat-o la restaurantul Balkony. 
Feta cu sos de miere și ouzo
  • Feta ouzo-melo este, în opinia mea, cea mai reușită interpretare pentru „brânză pane”. Două felii de brânză feta, într-o crustă crocantă și cu un sos din miere și οuzo, decorate cu susan alb se pot savura doar la Taverna Pizza Grill Agrotika.
  • Loukanika (cârnăciori) au intrat în bucătăria corfiotă din Epir. Mai subțiri sau mai groși, ușor afumați, cu usturoi și mentă, se găsesc atât la taverne în insula Corfu, în piața agro-alimentară  din Corfu-Town, dar și la mini-market.

Desertul este întotdeauna din partea casei, o prăjitură sau pepene roșu, dar vă recomand și un iaurt cu miere.

Voi ce versiune din bucătăria corfiotă preferați: italiană, britanică, sau grecească?

4 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Daca ar fi dupa mine, nicio bucatarie traditionala nu ar trebui sa se amestece cu alte bucatarii. În Grecia, as prefera sa manânc greceste; nu as pleca din Italia fara sa manânc o pizza coapta pe cuptorul de piatra sau un “risotto ai funghi porcini” (hribul cenusiu)…
    Din ce stiu, în Corfu sunt multi italieni care si-au adaptat retetele la gusturile grecilor. O combinatie care nu poate fi rea, dar nici traditionala n-o vad.

    1. Știu ce să zic, Daniela? Oare chiar putem să tragem o linie perfectă între ce este tradițional și ce este adaptat? Dacă luăm banala mămăligă pe care o considerăm tradițional românească, oare chiar este tradițională în forma asta? Dacă ne gândim numai cam pe la ce dată a intrat porumbul în Europa și apoi în Țările Române, parcă ne dă cu virgulă. Apoi, fiecare zonă geografică din România are influențe de la vecini. Nu mi-am pus vreodată problema că o ciorbă acrită cu borș e mai puțin românească pentru că are influențe slave, de exemplu. Iar faptul că într-o zonă din Grecia găsesc mărar în tzatziki, chiar nu mă deranjează. 🙂

  2. E dificil sa mentii bucataria traditionala la adevaratele valori, stiu. Nici la noi nu este traditional cam nimic din ce consideram noi traditional, adevarat. Zic doar ca-mi pare rau ca se amesteca si se influenteaza unele pe altele. Nu stiu daca ma crezi, dar eu caut sa gust din mâncarea tipic regionala si aici, în Germania, ori de câte ori ajung prin alte zone. Sunt curioasa sa cunosc diferite tipuri de mâncaruri, dar foarte greu gasesc restaurante de gen.
    Apropo de marar în tzatziki, grecii de aici asa îl fac. Eu numai asa îl stiu. 🙂

    1. Eu cred că nu este dificil, ci imposibil ;). Mișcarea permanentă a populației, interacțiunea dintre popoare, cul turi și civilații afectează inclusiv limbile vorbite. Cum să nu aibă efect asupra bucătăriei? Mie nu mi se pare absolut nimic bizar să împrumutăm unii de la alții și să adaptăm la gustul nostru. Vezi tu, eu m-am format în Constanța, într-un conglomerat etnic și cultural, un oraș dintr-o zonă care s-a alăturat României după Războiul de Independență. Așa că pentru mine multiculturalitatea și interculturalitatea este un mod de viață. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *