A fost odată, ca niciodată, un împărat care avea o fată harnică și frumoasă foc. Împărăția era bogată și oamenii veseli și optimiști. Dar, bucuria lor s-a stins când împăratul a rămas văduv și, nu după multă vreme, și-a luat altă nevastă care avea și ea două fete. Împărăteasa cea nouă și fele ei cele urâte, leneșe și obraznice o chinuiau și pe fata împăratului și pe supuși.

Pic, pic, pic! Uffff! M-am plictisit de ploaie, de frig și de vremea asta mohorâtă! Vreau să îmi zâmbească soarele, să iau copiii și să ne plimbăm prin parc. Să mergem la un picnic și să înălțăm zmeie colorate. Să râdem, să glumim, să alergăm ca nebunii, să ne tolănim în iarba verde, să ne îmbătăm cu miresmele florilor de câmp. Să prindem fluturi și să facem cununițe din flori multicolore. Să luăm o minge și să jucăm „Rațele și vânătorii”. Așa de mult mi-ar plăcea să înțeleagă ce însemna pentru noi, la vârsta lor, expresia „joc copii”! – Ce faci mami, ai căzut pe gânduri? – Hei, năzdrăvanilor! Ați…