imagini din insula Sifnos
Grecia,  Ciclade

Ce faci în insula Sifnos când nu e vreme de plajă?

După cele patru zile petrecute în insula Milos, periplul prin Cicladele de Vest a continuat în insula Sifnos. Din punct de vedere geografic, cele două insule sunt la distanță de o oră cu feribotul clasic.

După seria ghinioanelor care ne-au urmărit în Milos, ploaia torențială din Sifnos parcă venea să pună bomboana pe colivă. Cu toate acestea, zilele petrecute aici au fost cele mai pline și mai frumoase.

Ce faci în insula Sifnos când nu e vreme de plajă?

În prima zi n-am reușit să facem mare lucru pentru că ploaia s-a încăpățânat să cadă până după-amiază târziu. Și dacă tot nu era vreme de ieșit, am studiat cu sârg harta pe care am primit-o la recepție și am făcut planul de bătaie (adaptat pentru un invalid) pentru următoarele zile. Apoi am luat la pas orașul port Kamares, o bijuterie în care vechiul se împletește frumos și gradual cu modernul.

Ziua 1: Kamares

La fel ca și în insula Milos, am ales să facem cartierul general în Kamares, poarta de intrare în Sifnos. Aici nu este aeroport și singura cale de acces este pe mare, din Pireu sau din insulele învecinate: Milos, Serifos, Kythnos, Kimolos, Paros, Naxos ori Santorini.

Lipsa aeroportului face ca insula Sifnos să nu fie sufocată de turismul de masă. Să-și păstreze autenticitatea și să se dezvăluie doar acelora care îndrăznesc să pășească dincolo de cărările bătute.

Kamares insula Sifnos
Apus de soare în Kamares

Kamares este cea mai dezvoltată așezare, din punct de vedere turistic. Sunt hoteluri și pensiuni pentru toate gusturile, taverne, baruri, magazine, supermarket, ATM, centre rent-a-car și agenții de turism.

Dacă vremea ar fi fost prietenoasă, probabil că toată vacanța am fi petrecut-o pe plajă.

Plaja din Kamares este cea mai mare de pe insulă, cu nisip fin și apă mică, amenajată și înconjurată de beach-bars și taverne. În capătul nordic al golfului, este cartierul Agia Marina sau Pera Panda. Este locul în care găsim cele mai multe locuințe private. Pe cel mai înalt loc, preț de vreo 200 de trepte este Biserica Agia Marina. Drumul nu este periculos, dar trebuie mare atenție în cazul unui vânt la rafală de peste 60 – 70 km/h.

Icoană Agia Marina insula Sifnos

Agia Marina este una din cele 235 de biserici din insula Sifnos, are cupola de culoare albă și nu este destinată serviciului religios permanent. Este deschisă pe timpul zilei și oricine poate intra pentru o mică rugăciune. Agia Marina este prăznuită în fiecare an pe 17 Iulie și icoana reprezentativă o înfățișează ținându-l pe diavol de coarne.

În credința populară, câteva zile înainte și câteva după 17 Iulie, se spune că Agia Marina agită apele mării.

În capătul celălalt al stațiunii, lângă port, este plaja Spilia, izolată, neamenajată și mai tot timpul liberă. Unul dintre cele mai frumoase apusuri aici le-am văzut.

Ziua 2: Artemonassatul cu aromă de smochine

Artemonas este unul dintre cele mai frumoase sate de munte și un loc bun pentru un sejur. De aici, pleacă autobuzele spre toate localitățile din insulă și toate traseele de drumeție.

Pe lângă plajele frumoase, insula Sifnos este raiul împătimiților de drumeție care vin primăvara și toamna, din toate colțurile lumii.

Numele satului este legat de cultul zeiței Artemis al cărei templu se afla pe locul unde astăzi este biserica Panagia Kochi.

Pe aleile pietruite sau pe vechile poteci pentru măgăruși, drumul te poartă printre vechile conace și curți pline de flori și smochini.

Din locul în care ne-a lăsat autobuzul, am plecat pe traseul spre Apollonia. După ce am părăsit asfaltul, am intrat pe poteci pietruite mărginite de terenuri agricole și case. Din când în când, ieșeam în zone deschise de unde puteam vedea toate satele din jur și, uneori, marea.

În adierea vântului, frunzele de smochin parfumau aerul cu mireasmă dulce. Trecuse vremea culesului, dar unii pomi încă mai aveau rod. Dacă n-ai gustat până acum o smochină răscoaptă, să știi că este mai dulce ca mierea, iar parfumul face să pălească de invidie orice amestec de firmă.

Puțin după jumătatea drumului a trebuit să facem cale întoarsă. Alunecarea de teren din ziua precedentă stricase poteca și era prea periculos să încercăm să trecem.

Am pornit fără țintă printre case acoperite de boungavilia, glicină și luleaua turcului. Am ajuns, fără se vrem, la una dintre cele mai frumoase biserici din Artemonas: Panagia tis Ammou sau Panagia tis Samou.

Multe biserici din insulele grecești sunt închinate Sfintei Fecioare (Panagia) și numele sunt date de locul de proveniență al icoanelor. Unii spun că biserica se numește Panagia tis Ammou (Fecioara Nisipului) deoarece icoana Fecioarei a fost descoperită în nisip. Alții spun că icoana ar veni din insula Samos și numele bisericii ar fi Panagis tis Samou (Fecioara din Samos).

Nu știu câtă relevanță are acest lucru. Cert este că biserica are una dintre rarele icoane care o înfățișează pe Fecioara Maria singură, fără pruncul Iisus.

N-am ratat nici tavernele din Artemonas, dar depre acestea și gastronomia din Sifnos voi povesti pe larg într-un alt articol. Îți dau un singur indiciu și anume că Sifnos este sinomim cu delicios.

Ziua 3: Apollonia – capitala insulei Sifnos

După plimbarea prin Artemonas, stăteam în dubiu dacă să riscăm Kastro sau să ne limităm la Apollonia. Ne-am trezit târziu și am văzut că timpul de așteptare pentru autobuzul care mergea din Apollonia la Kastro era de o oră și jumătate. Nu aveam timp să explorăm în voie Apollonia, iar în Kastro am fi ajuns fix în timpul siestei.

Am decis că Apollonia, capitala insulei încă din 1836, merită mai mult decât o escală. Așezat în amfiteatru, pe trei dealuri, satul se leagă de cultul zeului Apollo. La fel ca Artemonas, are o mulțime de străduțe pietonale înguste, pietruite.

Cu cât pătrunzi mai mult în sat, zgomotul șoselei se stinge și se aude doar vântul care tremură petalele de flori. La fiecare trei case, este câte o biserică. Uneori, nu știi care e curtea casei și care a bisericii.

Totul sclipește de curățenie, iar soarelele care se reflectă în pavaj și pe casele albe le face să pară proaspăt spălate. Chiar dacă vremea nu a fost deosebit de însorită și nori groși traversau cerul, tot m-am ales cu un pui de insolație.

Din păcate, din cauza pandemiei care a dus la scăderea dramatică a numărului de turiști, toate evenimentele au fost anulate și nici muzeele nu și-au deschis porțile.

Nu ne-a rămas decât să cutreierăm străduțele, să luăm la pas atelierele de ceramică și să ne delectăm cu cele mai bune produse de patiserie.

Ziua 4: Kastrosatul bijuterie din insula Sifnos

Se spune că soarta este de partea celor răbdători și lucrurile se întâmplă exact atunci când trebuie. Nici mai devreme, nici mai târziu. Deja mă consolasem că nu aveam cum să ajungem Mănăstirea Panagia Chrissopigi, simbolul și protectoarea insulei. Legăturile de autobuz sunt rare în extrasezon, iar traseele de drumeție suferiseră din cauza ploii.

Rămânea totuși regretul că nu văzusem Kastro, primul pe lista de obiective turistice în Sifnos.

În ultima zi, am căzut din pat la ora 5.00 dimineață. Soarele nu-și făcuse apariția peste munte și nici vreme de plajă nu dădea semne că ar vrea să se facă. Am băut cafeaua pe îndelete și ne-am îndreptat spre stația de autobuz. Dacă tot ne-am trezit cu noaptea în cap, să mai dăm o raită prin Artemonas, până la morile de vânt. Sau, cine știe ce idee ne mai vine?

În stația plină de copii care mergeau la școală, până să apară „trăsura”, ne-am schimbat planurile de două ori. O doamnă bine echipată de munte, cu bocanci trainici și jachetă antivânt, ne-a ispitit cu Mănăstirea Panagia Chrissopigi, dar nu era sigură de starea drumului. Apoi ne-a sugerat Heronissos, un sat pescăresc în nordul insulei, cu plajă frumoasă și capitala ad-hoc a peștelului și fructelor de mare.

Cine aleargă după doi iepuri, ajunge la Kastro

Ne-am urcat în autobuz fără știm exact încotro mergem și de ce. Important era să ajungem în Artemonas. După Apollonia, în loc să vireze stânga către Artemonas, autobuzul virează dreapta și ne bagă în ceață și la propriu și la figurat. Ne lămurește repede șoferița că face un ocol prin Kastro, să lase copiii la școală, apoi revine pe traseul de bază.

Cine a zis că „la barza chioară, îi face Dumnezeu cuib”, de mine a fost inspirat.

Puțin înainte de ora 8.00, am ajuns în parcarea de la marginea satului, prima capitală a insulei Sifnos. Așa cum îi spune și numele, Kastro este o veche cetate medievală, construită pe un deal deasupra mării.

Intrarea se face pe trepte, prin vechea Logia Venieri, o arcadă groasă, din piatră. Pe inelul exterior, sunt străzi înguste și case mici, lipite una de alta. La interior, sunt vechile conace și o mulțime de biserici.

În Kastro, se află Muzeul de Arheologie al insulei. La ora la care am ajuns, era închis și nici n-a deschis cineva ușa până după prânz. Sincer, nu știu ce ne-ar fi oferit în plus în materie de artefacte față de străzile satului.

Pe fiecare alee găsești sarcofage romane, amfore, blazoane venețiene, iar unele case sunt susținute de coloane din epoca elenistică.

Străzi înguste pavate cu piatră și marmură din vechile situri, bănci joase, arcade întunecoase, case vechi, cu balcoane din lemn sau conace cu blazon îți dau senzația că timpul s-a oprit. Spațiul este extrem de îngust, iar unele străzi trec prin fața camerelor. Mai mult, între două case sau de pe o stradă pe alta, se trece ori pe scări, ori pe mici poduri din lemn.

Niciodată nu știi ce se află la capătul unei străzi. Poate fi o casă, o fundătură sau o priveliște care îți taie respirația.

Așa am ajuns, hoinărind fără țintă, pe o stradă-terasă deasupra mării. De pe banca de lemn pe care ne-am odihnit un pic, vedeam, suspendată pe o stâncă bătută de valuri, Biserica celor șapte martiri și insulele vecine, Paros și Antiparos.

La picioarele stâncii, se află micul port pescăresc Seralia și o mică plajă cu pietriș. Din păcate, vântul în rafale puternice ne-a împiedicat să ajungem până jos. Cine știe, poate data viitoare…

Tu ai fost în insula Sifnos?

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.

Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.

Lasă un răspuns

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.

%d blogeri au apreciat: