cazări în România cabana Pietrele
Vacanță în România

Cele mai haioase cazări în România

Deunăzi, întreba cineva ce făcea lumea la munte când nu erau piscine, parcuri aventura ori servicii SPA. Cum găseai cazări în România, fără internet și booking? Și cum nimeream drumul fără waze sau aplicații de călătorie.

Călătorind la munte de la 4 ani, ba în tabere școlare, ba cu rucsacul în spate, pe coclauri, cred că nu le găseam noi, ci ne găseau ele exect atunci când aveam nevoie.

Te invit să facem astăzi o incursiune printre cele mai haioase cazări în România de care îmi amintesc cu drag.

Cele mai haioase cazări în România

Dormitoare comune la Cabana Pietrele

Vacanța petrecută în Masivul Retezat a fost plină de peripeții de la început până la sfârșit. Nu-mi amintesc foarte bine tot traseul cu trenul, dar știu că de la Ohaba de sub Piatră mai trebuia să luăm unul până la Cârnic. Am coborât repede din primul tren, am întrebat un ceferist aflat pe peron de la ce linie pleacă trenul și ne-a arătat unul care deja începuse să miște.

Sărim repede, ne lăsăm bagajul și întreb o călătoare câte stații sunt până la Cârnic. Surprize, surprize, trenul mergea în sens invers. Am coborât la prima stație, am așteptat trenul corect și, într-un final am ajuns cu bine la destinație.

Din păcate, n-am ajuns la timp la Cabana Pietrele astfel încât să găsim locuri în corpul principal unde era și sala de mese și principalul loc de socializare.

Cabanierul ne-a oferit două paturi într-o clădire anexă, un dormitor comun cu nu mai puțin de 20 paturi. Fără baie și cu un bec chior atârnat în tavan.

Am stat acolo câteva nopți, cu proviziile din rucsac și ceai preparat la spirtieră. De la un grup de tineri pe care i-am cunoscut pe drum și cu care am adunat multe amintiri, am aflat că spălatul în susul râului e mai sigur. În aval, unde stăteam noi, apa venea deja cu săpun și pastă de dinți din amonte.

Cazarea n-a fost deloc rea, dar într-o dimineață, m-am speriat un pic. Chioară de somn, când încă nu se luminase bine, am călcat pe ceva moale. Chiar lângă patul meu, pe jos, erau doi tineri înfășurați în saci de dormit. Nu mai găsiseră niciun loc liber și cabanierul nu s-a îndurat să-i lase sub cerul liber.

Priciuri la Cabana Buta

Traseul de la Cabana Pietrele la Cabana Buta nu era în planul nostru pe care îl făcusem minuțios cu harta, colecția „Munții Noștri” și „Mersul trenurilor”. Dar cum călătoriile înseamnă oameni și experiențe noi, grupul de care îți spuneam mai sus ne-a provocat și noi am acceptat. Am plecat dis-de-dimineață și am mers mult. Am făcut un popas lung pe malul Lacului Bucura și parcă n-am mai fi plecat. Am montat spirtierele, am înghițit repede un Supco (precursorul supelor la plic de astăzi) și niște senvișuri cu pateu apoi am încercat timid apa lacului. Dacă aveam vrreun dubiu de ce se numește „lac glaciar”, s-a spulberat.

Dormitul la prici nu e chiar așa de rău
Sursa foto: romaniacazari.ro

Pe seară, am ajuns la Cabana Buta unde iarăși, nu mai erau locuri libere. Iar acum eram șase drumeți. Dacă la Pietrele am avut noroc fiecare de patul lui, aici n-am mai fost atât de norocoși și am fost repartizați la priciuri.

Într-o clădire imensă, pe laturile lungi, era un pat imens, din scânduri. Locul tău era delimitat doar de lățimea pernei. Vecinii de pat, că nu mai poți să spui de cameră, erau de diferite vârste și preocupări. Ce ne unea, era pasiunea pentru munte. Nu pot spune că am dormit prea mult. Dar am compensat cu jocuri de cabană, de cărți și un foc de tabără.

Căsuțe de lemn pe Muntele Roșu

Nici pe Muntele Roșu nu am avut noroc de o cazare în cabana principală. Dar niciodată nu ne-am făcut griji că vom dormi sub stele. Era o lege nescrisă a muntelui și cabanierul se făcea luntre și punte să îți ofere adăpost. Avea la dispoziție dormitoare, priciuri și, la nevoie, transforma sala de mese în loc de cazare.

La Muntele Roșu erau niște căsuțe din lemn, cu două paturi, o priză și un bec. Nici n-aveam nevoie de mai mult pentru o noapte. Singurul pericol era ursul care, din când în când, mai făcea vizite inopinate. Am avut noroc că treseul lui n-a inclus zona noastră. Doar un turist care băuse un pic mai mult și s-a dezechilibrat puțin s-a spijinit vârtos și am crezut că e cutremur.

Stâna din Bucegi

Dacă ai fost vreodată pe munte, știi că noaptea și ploaia vin fără preaviz. Cel mai bine este să te prindă undeva la adăpost. Pe noi, era cât pe-aci să ne prindă pe drum, fiind țintuite în loc de câțiva câini ciobănești. Alarmat, baciul a ieșit din adăpost să vadă cine amenință stâna de s-au burzuluit câinii. Eu cu maică-mea încercam să-i ținem la distanță cu un băț și nu nici nu mai puteam articula.

N-a fost chip să negociem cu baciul să ne lase plecăm. Ne-a poftit în micul lui adăpost unde am rămas până dimineață. Asta s-a întâmplat un pic mai târziu. Când am intrat, m-a trăznit mirosul înțepător și pătrunzător și nu știu când am ieșit. Tardiv, deja îi simțeam gustul.

N-am plecat la somn până n-am mâncat o strachină plină cu mămăligă cu brânză și lapte proaspăt, fiert în ceaunul pentru mămăligă.

Triajul gării din Petroșani

Când s-a terminat aventura în Retezat, deja aveam antrenament la drumuri de peste 10 ore doar dus. N-am plecat prea devreme de la cabana Buta, iar pe drum am adunat toate afinele pe care le-am găsit.

Lacul Bucura Masivul Retezat

Când am ajuns în gara din Petroșani, ultimul tren spre București plecase de vreo două minute. Era deja noapte și trenul următor era dis-de-dimineață.

N-avea sens să căutăm o cazare pentru câteva ore, așa că ne-am încercat norocul prin gară. Sala de așteptare de la clasa a doua era plină ochi. La clasa întâi, n-aveam voie. Băncile de pe peron erau și ele ocupate.

Încet-încet, am ajuns în triaj unde se odihneau mai multe vagoane de cale de ferată. Ca să evităm riscul să plece la drum cu noi cu tot, ne-am instalat pe niște platforme pentru transportat lemne. Cu rucsacul în loc de pernă, am adormit buștean. Sau ca o valiză-n gară.

Tu cu ce cazări în România, haioase ori inedite te lauzi?

Spune-mi într-un comentariu, iar dacă ți-a plăcut articolul, distribuie-l pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram.

Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.

Lasă un răspuns

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.

%d blogeri au apreciat: