Duminica de Rusalii, o petrecere cu lăutari și un țânțar buclucaș
În Duminica de Rusalii, pe insula Ikaria nici iarba nu crește. Lumea merge dimineață la liturghie, se odihnește la prânz, iar seara petrece.
După prima noapte petrecută la Pension Kamares, dimineață am prospectat plaja Mesakti și tavernele din zonă.
Seara, urma să merg cu Lina în satul Kastanies, la cea mai faimoasă panigiri (un fel de petrecere câmpenească) dedicată sărbătorii Sf. Treimi.
Vizită inopinată la Mănăstirea Mounte
Am plecat din Gialiskari pe la ora 18.30 și cum aveam suficient timp la dispoziție, am făcut o vizită scurtă la Mănăstirea Mounte.
Scurtă, vorba vine, că am stat vreo două ore. De regulă, programul de vizitare este zilnic între orele 06.00 – 20.00, cu excepția sărbătorilor. Intrarea este liberă.
Prin ce minune am dat peste noul preot dispus să-mi arate biserica și să-mi povestească pe îndelete, Dumnezeu știe. Căci vizita mea la mănăstire era programată abia peste două zile.
Mănăstirea Mounte, situată în apropierea satului Kastanies din regiunea Raches, este o adevărată bijuterie a insulei Ikaria.
Una dintre legende spune că familia Mounte din insula Chios a sprijinit financiar mănăstirea și aceasta a primit numele său.
Altă legendă spune că numele i l-au dat italienii, în timpul războiului italo-grec, pentru poziționarea sa pe munte.
Mănăstirea a fost construită în jurul anului 1460, urmare visului unui localnic care, îndemnat de Fecioara Maria, a dezgropat icoana ce înfățișa „Buna Vestire”.
De-a lungul timpului, mănăstirea a fost extinsă și astăzi, biserica are trei altare și trei hramuri: Buna Vestire, Cei 12 Apostoli și Adormirea Maicii Domnului.
În interior sunt picturi murale vechi și un epitaf din anul 1910, adus pe insulă după căderea Smirnei (Izmirul de astăzi) și genocidul asupra ponților.
În timpul războiului civil din 1947 – 1949, mănăstirea a funcționat ca sanatoriu pentru exilații politic bolnavi de tuberculoză.
În acea perioadă, insula Ikaria avea cca 70.000 de locuitori, dintre care, mai mult de jumătate, exilați politic cu vederi de stânga. Unul dintre cei mai de seamă a fost compozitorul Mikis Theodorakis.
Duminica de Rusalii, o petrecere cu lăutari și un țânțar buclucaș
Pe la ora 20.00, am ajuns în curtea școlii din Kastanies transformată în terasă de vară cu foișor pentru orchestră și ring de dans.
Până să ajungem să ne așezăm la o masă, am făcut cunoștință cu vreo trei sate. Iar Lina a primit de câteva zeci de ori aceeași întrebare:
– Tu de ce nu te-ai măritat până acum? Ce mai aștepți?
Iar răspunsul venea invariabil:
– Să mai cresc oleacă.
Eu cred că nu ăsta este motivul, ci lipsa timpului. Lina Tsingerlioti locuiește de peste 20 de ani în insula Ikaria, este ghid montan, botanist și apicultor. Pe lângă drumețiile pe care le face aproape zilnic cu turiștii, se implică în acțiuni de marcare și întreținere a traseelor montate și este un membru important al Cooperativei Femeilor din Ikaria.
După ce a driblat elegant cohorta de pețitoare, m-a lăsat la masă și a plecat după bucate. S-a întors destul de repede. Dacă știam despre ce e vorba, mă duceam să o ajut.
A dus cu greu tava pe care se afla o jumătate de kilogram de pulpă de capră, tzatziki, salată grecească, brânză de capră cu ulei de măsline și mirodenii, cartofi prăjiți, pâine, un litru de vin și o sticlă mare de apă.
Deși porția de carne era pentru o singură persoană, jumătate a ajuns la Kanela, cățelușa Linei.
Înainte de lăsarea întunericului, localnici și turiști, deopotrivă, s-au ridicat la dans și nu s-au mai așezat mult după miezul nopții.
Fără ansambluri profesioniste, fără costume populare și spectacol croit special pentru turiști.
N-am făcut multe poze pentru că am preferat să dansez cât m-au ținut picioarele.
Vezi, tu, insula Ikaria poate să nu aibă zestrea arheologică a insulei Samos. Ori Pădurea Pietrificată a insulei Lesvos. Nici satele de mastic ale insulei Chios. Nici măcar plajele întinse de nisip ale insulei Limnos. Poate părea, la prima vedere, cea mai anostă dintre insulele nord-egeene.
Însă are acea autenticitate și conexiune interumană pe care cu greu le mai găsești.
Într-o societate globalizată în care individul este buricul Pământului și tot Universul trebuie să de dea peste cap să-l mulțumească, locuitorii din Ikaria fac lucrurile împreună pentru comunitate.
Cel mai bun exemplu sunt aceste panigiria unde toată comunitatea se mobilizează cu produse alimentare, băutură, mână de lucru și oferă gratuit distracție și socializare. Petrecerea din Duminica de Rusalii este prima din șirul lung de petreceri care țin toată vara.
La fel ca și tine, am fost curioasă cum se acoperă, măcar în parte, cheltuielile unei astfel de petreceri?
Printr-o metodă pe care grecii o adoră: tombola.
La petrecere s-au vândut multe bilete de tombolă (1€/bucata), iar unul câștigător a ajuns la mine.
Premiul: 1 kg de miere pe care n-am putut să-l iau acasă din cauză de… doar bagaj de mână.
Călătorului îi stă bine cu drumul și aproape de miezul nopții ne-am retras și noi tactic și strategic către casă.
În mașină, am simțit o durere în gleznă pe care am pus-o pe seama faptului că dimineață mă lovisem când am întors șezlongul.
Lina, expertă în domeniu, îmi spune, aș, te-a pișcat un țânțar.
Până s-o contrazic și să protestez, scoate din geantă un balsam de arnică și-mi dă să mă ung. Apoi îmi spune să iau, preventiv, și un antihistaminic.
Până dimineață, „lovitura” mea s-a transformat într-o umflătură roșie și dureroasă.
Dacă țânțarul buclucaș mi-a stricat sau nu vacanța, abonează-te la news-letter și așteaptă episodul următor.
Până atunci, te rog, like și follow pe Facebook și pe Instagram.
22 Comments
Elvira
Un loc interesant, aștept continuarea. Și păcat de miere !
Almona Calatoreste
Da, că era miere de castan. Data viitoare iau bagaj de cală.
Raluca Anghel
Vai ce experienta minunată ai avut fantastic, nici n-as fi crezut ca se mai practica asa ceva in lumea asta grăbită!
Almona Calatoreste
Dacă te referi la tombolă, și eu am rămas surprinsă să aflu că este cea mai la îndemână metodă pentru strângerea de fonduri pentru orice cauză.
Izabella
Comparativ cu aglomeraţia din oraşele noastre, Insula Ikaria parcă este pe o altă planetă. Off, ce dor mi-e de Grecia! Mulţumesc din nou pentru turul virtual.
Almona Calatoreste
Acolo, la 5 mașini, deja e ambuteiaj. Cu toate astea, localnicii sunt foarte calmi și răbdători. Singurii care se agită, sunt turiștii. Mai ales cei care nu sunt obișnuiți cu pante virajate și înguste.
Angela Tudose
Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.
Îmi place asta! Foarte frumos Almona!
Chiar mă întrebam cine-i Lina și parcă mi-ai ghicit gândul! Fain să ai un ghid numai pentru tine!
Almona Calatoreste
O să ne mai întâlnim cu Lina pe parcurs. Este minunat să ai un ghid care cunoaște zona foarte bine și care se poate plia pe dorințele și nevoile tale. Și mai ales să adapteze programul și traseul din mers.
Georgiana
Of, pacat ca nu ai reusit sa iei mierea acasa! Cred ca era tare buna! Din povestirea ta, pare ca ai petrecut o duminica tare frumoasa alaturi de localnici…asta pana cand a venit Domnul Tantar…
Astept continuarea!
Almona Calatoreste
A fost o seară minunată. De mult nu m-am mai distrat așa.
Illusion
Cumva acolo încă se mai păstrează puritatea unor obiceiuri. Frumos, tare frumos 🙂
Almona Calatoreste
Ikarienii sunt deosebiți de toți grecii pe care i-am cunoscut până acum. Și ei sunt buni comercianți, dar totuși banii nu sunt pe primul loc. Mai întâi sunt oamenii și apoi banii.
Mirela Marin
Mi-a plăcut ”povestea”!
În altă ordine de idei, grecii se numără printre cei mai longevivi, la asta contribuind stilul alimentar, clima, dar și cel de viață.
Cred că pun pe listă Ikaria!
Almona Calatoreste
Mai ales stilul de viață. E ceva ce noi înțelegem greu. Dar ikarienii sunt diferiți de tot ce am întâlnit până acum.
Florina
Abia v-am descoperit blogul, venind de pe blogul Monei si ma bucur de acest lucru. O sa va citesc cu placere ori de cate ori timpul imi va permite mai ales ca e interesant sa aflu lucuri noi despre alte colturi ale lumii 🙂
Almona Calatoreste
Vă mulțumesc și vă urez bun venit. Mă bucur că vă plac poveștile mele. Iar dacă nu vă plac, nu vă sfiiți să-mi spuneți.
Florina
Desigur, stiu cat este de valoros un feedback constructiv. Doar o rugaminte: sa ma tutuiti 🙂
Almona Calatoreste
Cu drag.
cristina
Ma faci sa vreau sa merg si eu pe-acolo 🙂
Almona Calatoreste
Păi de ce să nu mergi? E frumos, e liniștit, e autentic.
liliana
spune si despre costuri, casa, masa, excursii pe insula, ghidul etc.
multumesc anticipat sa nu uit, cum este marea acolo mai rece ?
Almona Calatoreste
Mulțumesc mult pentru interesul tău, Liliana. Am să încep cu sfârșitul și îți spun că marea mi s-a părut cea mai caldă din toate zonele pe care le-am vizitat până acum. N-aș putea spune câte grade avea apa, dar senzația la intrare era de răcoare plăcută, fără să fie nevoie de acea perioadă de acomodare. Cât de curând voi scrie un articol în care îți voi răspunde la toate întrebările. Stai pe aproape.