Escapadă de o zi la Cheile Grădiștei-Fundata

La începutul anului, mai precis, în luna martie, fix în perioada Babelor, am fost desemnată, împreună cu mai mulți colegi, să particip la un team-building. Și pentru că veneau colaboratori din toată țara, s-a ales un loc în centrul țării, complexul Cheile-Grădiștei Fundata Resort&SPA. Oricât am încercat să mă fofilez, pentru că sincer, nu-mi place iarna nici în povești și cu atât mai puțin să călătoresc iarna, n-am reușit să evit deplasarea și uite-mă complet nepregătită pentru o incursiune la munte. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să verific complexul pe booking și să mă documentez cu privire la posibilitățile de petrecere a puținului timp liber pe care îl aveam la dispoziție. Și dacă Park Aventura nu mă atrăgea câtuși de puțin, complexul SPA îmi făcea cu ochiul. Am pus în bagaj o ținută casual pentru interior și câteva accesorii ca să o tranform în smart-casual pentru petrecerea de seară și costumul de baie și alte mărunțișuri pentru o noapte. La capitolul cosmetice, doar strictul necesar pentru seară, restul fiind puse la dispoziție de hotel.

Ca variantă de deplasare am ales autostrada București-Ploiești, evitând DN1, aglomerat și plin de radare. Cel mai greu a fost să ieșim din București și să intrăm pe autostradă, apoi porțiunea dinspre Bran care arăta ca după bombardament. Mai făcusem drumul ăsta în urmă cu vreo 10 ani, când încă nu era autostrada, dar nu mi-l mai aduceam aminte foarte bine, drept pentru care am folosit cu succes programul de navigație care ne-a dus perfect. Din Moeciu, am virat la dreapta pe un drum privat, destul de abrupt și virajat, pe alocuri fără parapeți. Complexul are trei hoteluri, Sport, Piatra Craiului și Bucegi și câteva vile. Nu știu care a fost algoritmul pe care l-au folosit organizatorii pentru repartizarea în complex, cert este că am fost împrăștiați peste tot, iar eu am nimerit la Hotel Piatra Craiului, deși mi-aș fi dorit Hotel Bucegi în care se află piscina acoperită. 

Hotel Bucegi și locul de joacă

Totuși, eram mult mai aproape de sala de conferințe și de restaurant, astfel că seara n-a fost nevoie nici să mă urc în mașină, nici să iau la picior jumătate de resort ca să ajung la cină. Camerele sunt foarte mari, dotate cu toate cele necesare și cu o priveliște superbă spre munții care încă erau acoperiți cu zăpadă. Ce m-a surprins neplăcut a fost frigul din cameră și caloriferele reci. S-a rezolvat repede, cu un telefon la recepție de unde o voce gingașă m-a informat că nu trebuie decât să deschid la maxim robinetul de la calorifer. În maximum 5 minute era deja prea cald, dar, totuși, consider că atunci când știi că primești un grup care îți umple tot resortul, dai drumul la căldură înainte, nu să intru în cameră ca în peșteră. De departe, centrul SPA a fost pentru mine principala atracție, piscina interioară, cred că de dimensiuni olimpice, jacuzzi cu apă caldă și șezlongurile cu saltele mi-au oferit câteva ore de răsfăț maxim.

Marea relaxare

Cine suportă, are la dispoziție și saună, iar cine vrea poate beneficia și de mai multe servicii de masaj. La intrarea în centru primești prosoape pentru piscină și cheie pentru vestiar. Ei, aici este o problemă dacă nu ești cazat în același hotel. Vestiarul este un cub, total insuficient pentru îmbrăcămintea și încălțămintea de iarnă pe care tebuie să le depozitezi. Dacă centrul SPA a primit de la mine nota 9, nu același lucru s-a întâmplat cu restaurantul. Ambianța plăcută, decorul tradițional românesc, mobilierul drăguț, însă mâncarea nu a fost toată pe gustul meu. Brânzeturile, slăninuța, cârnații și murăturile, de la producătorii locali, au fost delicioase.

Nu același lucru pot să-l spun, însă, depre sărmăluțe, care am avut impresia că au fost făcute cu varză dulce și fierte în borș, iar aroma de bulion era prea pregnantă. Cireașa de pe tortul serii a fost DJ-ul care nu ne-a lăsat să stăm locului nici măcar o clipă.

Unde s-au ascuns munții?

Dimineață, am avut parte de coșmarul vieții când am văzut, cu greu, prin ceața care se lăsase, că verdele din ziua precedentă se transformase peste noapte în alb. După micul dejun, pe o ninsoare ca-n povești, am coborât având ca reper doar stopurile mașinilor din față.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *