Almona călătorește https://www.almonacalatoreste.ro Călătorii. Dorințe. Trăiri Mon, 09 Dec 2019 10:52:28 +0200 ro-RO hourly 1 https://i0.wp.com/www.almonacalatoreste.ro/wp-content/uploads/2018/05/cropped-almona-logo1-1.png?fit=32%2C32&ssl=1 Almona călătorește https://www.almonacalatoreste.ro 32 32 140688885 La taifas cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/ https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/#comments Tue, 10 Dec 2019 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6617 Când am participat prima oară la SuperBlog, am avut impresia că e o competiție de scris viteză. Responsabil de această gravă inducere în oroare eroare a fost Emil Călinescu, superblogger cu greutate, la propriu și la figurat. Nici nu se lansa bine proba, nici nu mă dezmeticeam bine ce vrea să spună autorul, adică sponsorul, în enunț și cerințe tehnice și hop, Călinescu livra articolul de parcă avea „servitele” la purtător, ca în anii studenției. Vine astăzi la taifas cu superbloggeri Emil Călinescu, autor de multe bloguri. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în spatele tastaturii. Povestește-ne mai multe despre tine! Emil Călinescu: Vreau sa cred ca eu sunt acelasi de pe blog. Fix asta imi propun: ca in online sa fiu acelasi pe care-l vedeti si-n offline. Cat imi reuseste ramane de vazut. Altfel, avand in vedere ca cu asta-mi ocup timpul, cu online-ul, alte chestii nu prea am de adaugat. Sunt blogger din 2008, absolvent de doua facultati (Sociologie si drept), de master (Sondaje, marketing si publicitate – sociologie) si era sa fiu si doctor, adica blogger cu doctorat, chestie pe care am abandonat-o si in anumite momente o regret. Ma laud, de asemenea, cu faptul ca nu am avut niciodata sef si nu am lucrat niciodata intr-o corporatie. Sunt nascut in Oltenia, dar crescut si educat in Pantelimon, lucru care se vede de la o posta. Ascult orice fel de muzica, orice gen, inclusiv manele, pe care am de gand sa le ascult la maxim in Centrul Timisoarei la urmatoarea mea vizita acolo. Lucru pe care l-as face in orice alt oras unde acest gen musical ar fi/va fi interzis. Restul chestiilor le descoperiti singuri. Puteti sa cititi si acest articol, chiar daca el n-a mai fost actualizat de ceva timp. Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Corecta intrebare si la mine este fix unul dintre motivele pentru care mi-am facut blog. In 2008 erau la moda forumurile, loc unde trebuia sa respect regulile. Luam repede suspendare din te miri ce motiv. Drept urmare, satul sa fiu nevoit sa ma camuflez (aici e voie sa zici ceva, dar nu e voie sa zici chestia asta; aici vorbesti despre muzica, nu si despre politica; aici vorbesti despre filme, dar nu aduci vorba despre muzica, mai ales ca tu asculti manele, iar onor proprietarul forumului e, ghici ce, rocker!), mi-am facut un locsor al meu, unde eu fac regulile. Iar regula principala este ca nu exista cenzura (decat in cazuri extreme, in care comentatorul vine doar sa injure). In rest, poate avea orice fel de opinii atat timp cat le argumenteaza si le asuma. Inclusiv daca ma critica (dur?) pe mine. Iar blogurile colective imi displac. Ca si site-urile. Frecventez des bloguri colective de literatura si urasc sa nu stiu cine a scris articolul in cauza. Nu exista o parere unitara a acelui articol. Sa stiu, X e pasionat de SF-uri si uraste cartile romantice. Nu, acolo e un haos, fiecare scrie despre genul sau preferat, drept urmare pe astfel de site-uri gasesti pareri ultra-pozitive despre aproape toate cartile. Imi vine sa borasc deseori. Drept urmare, bine ca nu m-a convins nimeni sa scriu pe vreun site colectiv. Am avut propuneri destule. Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? Nu exista argumente unice. Nu pot sa spun ca poate sa se gandeasca la argumentele pe care le-am avut eu. Nu de alta, dar eu mi-am facut blogul in 2008, cand insemna ceva, si aveam varsta de 22 de ani. Acum este 2019, iar cel care vrea sa isi faca blogul are o varsta. Poate avea 14 ani, dar poate avea 40. E logic sa nu ai acelasi discurs, sa ti-l modifici in functie de adresant. Ca sfat general, unic, daca ai peste 22 de ani fa-ti direct blog pe domeniu. Punct wordpress punct com suna bine doar daca esti elev sau student fara bani. Daca esti angajat si scrii pe subdomeniu pari zgarie-branza. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging? Cam la fel. O competitive care provoaca dependenta. Cred, de fapt, ca simt nevoia ca cineva, nu conteaza cine, sa-mi evalueze munca. Desi injur mult si des sponsorii competitiei, ei dau ceea ce 90% dintre clientii mei nu imi ofera: feed-back. Deseori colaborez cu X, ii livrez ce imi cere apoi nu ma mai contacteaza. Nu-mi spune de ce, nu imi reproseaza nimic. SuperBlog are marea calitate de a te calibra. Uneori nu-ti spune exact ce ai gresit, dar macar iti spune cat de aproape de asteptarile sponsorului esti.  Ceea ce inseamna ceva extrem de important. Sa nu mai zic de ideea de a scrie constant la termen. Ai participat de mai multe ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate. Nu stiam cum va fi, fix d-aia m-am inscris. Sa vad cum e. Desi sunt multe lucruri pe care le am de reprosat, ceva ma face sa continui. Pana cand nu stiu. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? Am si abandonat candva, atunci cand o editura m-a pus sa scriu o scrisoare de dragoste si sa scot tot romantismul din mine. L-am scos, cu tot cu mine din competitie. Am vrut sa nu vomit citindu-mi propriul articol. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, in special, în urma competiției? Cunosc persoane faine, fac cunoscute blogurile (am participat de-a lungul timpului cu mai multe), ma fac cunoscut sponsorilor (am castigat cateva colaborari datorita competitiei). Si, bineinteles, adrenalina din timpul competitiei. Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului EMIL la prima participare? Nu-mi place sa primesc sfaturi, din acest motiv evit sa le si dau. Dar pentru ca stau foarte aproape de strada Pierre de Coubertin, prefer sa-l citez pe el, in limbajul curent: “Important e sa #participi”. Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Nu. Si ma bucur ca ai pus intrebarea asta, caci eu am o relatie speciala cu fotografiile. Imi place foarte mult sa apar in poze, imi plac pozele fara filtre, fara anularea defectelor. Imi plac, de asemenea, pozele recente. Niciodata nu am schimbat poza de profil ori cea de coperta cu una mai veche, ci tot timpul am pus in locul celei vechi una mai noua. Mai buna sau nu, dar macar mai noua. Mi se pare absurd sa tii o poza 6 ani, asa cum au unii. Iar poza reprezentativa nu exista. E una care imi place cum a iesit, dar daca fac peste o luna o alta care-mi place, aceea va aparea pe profil. La fel sunt si cu obiectele si cu tot. Nu exista obiect preferat, ci mi se pune pata pe unul, apoi pe inca unul si tot asa. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Nu stiu. Mai e pana-n martie. Sunt 50% sanse sa stau pe bara. Ori, in functie de perspectiva ta, sunt 50% sanse sa particip. Depinde din ce unghi privesti 😊 Iar proiecte noi am tot timpul in cap. Timp n-am sa le pun in aplicare. Altfel, eu am 11 bloguri si abia am timp de ele. Daca-mi permiti, le voi prezenta in ordine cronologica: Primul meu blog, https://emilstudentulminune.wordpress.com/, lasat asa, cu subdomeniu, pe care scriu putin. Dar care are inca autoritate si care are multi abonati (candva in 2008; initial am avut unul pe blogspot, dar m-am mutat repede pe wordpresS). A urmat https://emilcalinescu.eu/, blogul personal, emblema. Blog-cv, blog pasaport, asa-l numesc unii. A aparut pe data de 4 iulie 2012. A urmat, fix pe 29 noiembrie in acelasi an, de ziua mea de nastere, https://www.minunat.eu/. Cel mai minunat punct eu blog. Au trecut 2 ani de la primele bloguri pe domeniu pana sa-mi fac primul blog de nisa: https://cinemil.ro/. 29 noiembrie 2014. Pe nise asemanatoare mai am https://lateatru.eu/, https://citestemil.ro/ (blogul cu care am participat la SuperBlog 2019) si https://lastadion.eu/. Am si un blog politic, https://politicalinescu.ro/, pe care scriu doar cand simt nevoia. Logica acestui blog a fost oarecum ciudata: am vrut sa izolez politica intr-un colt, sa nu mai fac politica printre filme, spectacole de teatru ori articole despre evenimente. Si bine am facut. http://cristianmanea.eu/ este un proiect pe care candva il avusesem, al unui personaj. Din pacate, proiectul este de vreo 3 ani abandonat. Candva imi facusem si vlog, pe care inca-l mai am. Si el abandonat. Ii facusem si blog, caci planul meu era sa explic clipurile. http://blond.ro/ este adresa, daca sunteti curiosi. Ultimul, dar nu in cele din urma, este blogul de mancare: https://halestemil.ro/. Si pe el ar fi trebuit sa scriu mai des. Sper ca la anul sa gasesc mai mult timp. Legat de poze, transmit public: Almona va alege singura pozele care-I plac de pe facebook-ul meu. Rugamintea este sa fie cu cat mai putine persoane in jur (gdpr gen) si sa fie cat mai noi. Atat timp cat nu am vreo poza preferata, orice poza de acolo este buna pentru mine. Buna pentru Romania, cum era un afis acum nu multi ani 😊 Pentru fanii care ma citesc aici, mai semnalez cele 2 conturi de Instagram pe care le detin: CitestEmil si EmilCalinescuPunctEu. Îți mulțumesc, Emil și sper că îți plac fotografiile pe care le-am ales. Iar pe voi vă invit să vă abonați la news-letter pentru următoarele interviuri din seria „La taifas cu superbloggeri”.

Articolul La taifas cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/feed/ 4 6617
Cum să petreci relaxat trei zile în Atena https://www.almonacalatoreste.ro/cum-sa-petreci-relaxat-trei-zile-in-atena/ https://www.almonacalatoreste.ro/cum-sa-petreci-relaxat-trei-zile-in-atena/#comments Mon, 09 Dec 2019 10:41:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6508 La sfârșitul lunii Septembrie, am petrecut împreună cu mama cele mai frumoase trei zile în Atena. Când am întrebat-o unde vrea să mergem într-o scurtă vacanță, oscila între Cipru, Atena și insula Aegina. Pentru că nu aveam la dispoziție decât un pic peste un weekend prelungit, am lăsat Ciprul pentru o vacanță mai lungă într-un viitor apropiat. Sâmbătă dimineață, ne-am îmbarcat în cursa Aegean și la prânz eram instalate, gata să explorăm orașul. Ne-am cazat într-un apartament în cartierul Neos Kosmos, la 10 minute de stația de metrou Sygrou-Fix și circa 20 de minute de mers până în centrul istoric. Am renunțat la un hotel cu mic dejun din mai multe motive. O cameră cu balcon într-un hotel decent depășea cu mult bugetul, iar o cameră similară, în bugetul alocat, găseam doar în jurul Pieței Omonia, zonă nu prea prietenoasă. Îmi doream de mult să văd cum arată o locuință obișnuită în Atena și cum decurge viața zilnică a localnicilor. Cum să petreci relaxat trei zile în Atena Pe lângă obiectivele turistice consacrate, mama își dorea să vadă o piață locală. Având în vedere că perimetrul în care se află principala piață agroalimentară din Atena este și zona cel mai rău famată, ne-am limitat la magazinele din cartierul Neos Kosmos unde ne-am cazat. Ne-am îndreptat către cel mai apropiat supermarket și… surpriză! La piață, ca la Bursă Dacă n-ai fost până acum într-o piață agroalimentară din Atena, pune-o pe listă pentru următorul city-break. În fiecare cartier, sâmbătă și duminică, funcționează piața volantă. Producătorii își expun marfa extraordinar de proaspătă și ieftină. Când am ajuns noi, aproape toată marfa, de la pește la fructe și legume, avea preț unic: 0,5 euro/kg.  Însă ce m-a frapat, a fost atmosfera creată de negustori. Am avut senzația că văd un film cu acțiunea la bursa de mărfuri din perioada interbelică. Tarabele erau pline, aglomerație cât cuprinde, dar timpul de așteptare era foarte mic. Mulți producători aveau deja marfa pusă în pungi de 5 kg, iar clienții luau cel puțin o pungă din fiecare produs. Ne-am luat cele necesare pentru micul dejun și câțiva ciorchini din cei mai dulci struguri pe care i-am gustat vreodată. Tur pietonal gratuit Duminică dimineață, am optat pentru un tur pietonal gratuit oferit de Athens Free Tour. Este un tur ușor de circa 2 ore și jumătate și acoperă toate punctele de interes din orașul vechi, fără a vizita obiectivele turistice în interior: Acropole, Templul lui Zeus, Biblioteca lui Hadrian, Palatul Zappeion, Grădinile Naționale. Turul se desfășoară de două ori pe zi, dimineața și după-amiaza, în engleză și spaniolă. Noi am ales să mergem dimineață, după ce am primit asigurări că la ora 11.00 vom vedea Marea Schimbare a Gărzii de la Palatul Parlamentului. A fost o mică schimbare de plan și am ajuns un pic mai târziu din cauza unui marș pentru susținerea luptei împotriva cancerului. Nu mică mi-a fost mirarea când la punctul de întâlnire, Arcul lui Hadrian, erau nu mai puțin de 60 de oameni. Ne-am împărțit în 3 grupuri, iar pe ne-a luat în primire Aris, student la medicină. Ne-am plimbat prin Plaka, Anafiotika și Monastiraki. Am văzut de jos Acropolis și am aflat o poveste foarte frumoasă și emoționantă. Poate ați văzut în vreo postare pe Facebook, ceremonia înălțării drapelului de pe Acropole din 28 Octombrie. Ce nu știți, nici eu n-am știut, este că drapelul se înalță și se coboară zilnic. În timpul celui de-al doilea Război Mondial, trupele germane au vrut să smulgă steagul grecesc de pe Acropole și să-l pună în loc pe cel nazist. În momentul în care soldatul german s-a apropiat, ostașul grec care păzea drapelul l-a luat și a sărit în gol de pe Acropole. De atunci, în memoria sacrificiului său, steagul de pe Acropole se înalță în fiecare dimineață și se coboară seara. Pe parcursul turului am făcut o pauză la o cafea în Plaka și o oprire mai lungă în Monastiraki unde Aris ne-a arătat câteva taverne care chiar n-au fost țepe. În timp ce descria preparatele clasice grecești, ne-a povestit și despre originea pușculiței sub formă de porc. Nu-i așa că ai avut și tu una când erai mic? Grecii mănâncă foarte multă carne porc și acasă și când ies în oraș. Cel puțin o dată pe zi, iau un gyros de porc cu cartofi prăjiți și tzatziki. În timpul dominației otomane, consumul de porc nu a fost interzis, dar taxele percepute erau foarte mari. Ca să evite plata taxelor, grecii strângeau banii necesari în pușculițe sub formă de porc. Când veneau perceptorii, le dădeau pușculița cu totul, iar aceștia refuzau să pună mâna pe obiectul necurat. După-amiază, am profitat de intrarea gratuită și am văzut Templul lui Zeus. Ridicat în timpul domniei împăratului Hadrian, templul s-a dorit a fi mai mare și mai impozant decât Acropole. În timp ce Acropole semnifica orașul vechi, Templul lui Zeus marca sfârșitul erei elenistice și începutul epocii moderne, romane. Între Acropole și Templul lui Zeus, se află poarta de intrare în oraș, Poarta sau Arcul lui Hadrian. Muzeul Acropolis și periferia Atenei Luni am ieșit din Atena pentru că toate muzeele și siturile arheologice sunt închise. Marți dimineață am mers să vedem Muzeul Acropolis. E drept că am fi vrut să îl vedem duminică pentru că intrarea era gratuită, dar a fost imposibil. Coada pe vreo patru rânduri aproape că ajungea la casa de bilete pentru Acropole și am fi stat pe puțin două ore. Piatra de temelie a Muzeului Acropolis a fost pusă imediat după retragerea trupelor otomane și înființării statului grec modern, în anul 1865. Avea doar 800 de metri pătrați și nu putea cuprinde toate artefactele. În 1989, Melina Mercouri, actriță și cântăreață, în calitate de ministru al culturii, a declarat că dorește să aducă la un loc toate artefactele de pe Acropole, inclusiv cele pe care lordul Elgin le-a dus la Londra și le-a vândut British Museum. După multe tentative eșuate, muzeul a fost deschis în anul 2007. Construcția are 25.000 de metri pătrați, din care 14.000 reprezintă expoziții. În timpul lucrărilor de excavație pentru fundația muzeului, a fost descoperită o așezare datând din sec. al VI-lea BC. Complexul cuprinde drumuri de acces, case ale nobililor și ale clasei de mijloc, depozite și ateliere, băi și toalete publice, precum și o necropolă. În interior, se află artefacte din perioada elenistică și romană, fresce și cele cinci cariatide care susțineau Erchteionul. Cea de șasea se află la British Museum. Cele mai frumoase piese sunt statuile „Kori” întruchipând tinere fete și care decorau Parthenonul. Fiecare fată este înfățișată purtând altă rochie cu diverse modele și culori. Printre acestea se numără volutele duble cu frunze și meandrele, pictate cu albastru egiptean. La etaj se află o cafenea la care n-am mers, iar la parter este un magazin de suveniruri. Produsele sunt frumoase, dar foarte scumpe. Dacă vreți să-l vedeți, sfatul meu este să o faceți înainte de a vizita situl arheologic de la subsol. Intrarea în muzeu se face printr-un filtru de securitate și dacă ați ieșit, o luați de la capăt. Tip: toate artefactele din muzeul Acropolis sunt originale. Pe Acropole, au rămas copii. Capitala elenă este la fel de frumoasă și la periferie. Iar când petreci trei zile în Atena, e păcat să nu vezi și un cartier obișnuit, fără obiective sau atracții turistice. Pe seară, am mers în Nea Ionia, o suburbie devenită loc de pelerinaj după moartea cântărețului Pantelis Pantelidis. Dacă n-am avut ocazia să-l văd live pe scenă, m-am mulțumit să beau un frappe cu înghețată în cafeneaua care și-a schimbat numele, Aroma Platias, cu cel al artistului. A fost mai mult o vizită de suflet pe care mi-o doream de multă vreme. Pereții sunt plini cu fotografii din concerte, iar într-un colț sunt trofeele și și însemnele echipei de fotbal AEK  Atena la care Pantelidis a activat până la 17 ani. Nu puteau trece trei zile în Atena fără o sesiune lungă de shopping în Plaka și Monastiraki. Dar despre asta și ziua de luni, în articolele viitoare. Tu cum te-ai organiza dacă ai avea la dispoziție trei zile în Atena? Răspunde-mi în comentarii și dacă ți-a plăcut, dă de veste pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram. Până data viitoare, Călătorește! Banii se întorc. Timpul, niciodată.

Articolul Cum să petreci relaxat trei zile în Atena apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/cum-sa-petreci-relaxat-trei-zile-in-atena/feed/ 6 6508
24 de lucruri pe lista până la Crăciun. Tag de Crăciun https://www.almonacalatoreste.ro/24-de-lucruri-pe-lista-pana-la-craciun-tag-de-craciun/ https://www.almonacalatoreste.ro/24-de-lucruri-pe-lista-pana-la-craciun-tag-de-craciun/#comments Wed, 04 Dec 2019 19:14:02 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6592 Zilele acestea, am primit provocarea Tag de Crăciun de la prietena mea, Angela, autoarea blogului Angela călătorește. Provocarea spune astfel: stabilește-ți 24 de lucruri pe lista până la Crăciun! De ce 24? Provocarea a fost lansată în blogosferă, pe 1 Decembrie și ar fi un lucru pe zi, până în seara de Ajun. Tag de Crăciun. 24 de lucruri pe lista până la Crăciun Cadoul surpriză pentru mama. Este primul pe listă mai ales că nu va fi ceva ceva ce se găsește în comerț. E ceva de lucru și am început din timp. Să fac ordine în fotografii. Când aveam cameră cu film foto, în cel mult două săptămâni, fotografiile erau aranjate frumos în album. Tehnologia m-a făcut dezordonată. Am o mulțime de fotografii împrăștiate peste tot. Să termin cărțile pe care le-am început. Nu știu cum ești tu, dar eu am pe noptieră și câte patru cărți. Au mai rămas două: Xanax, de Liviu Iancu și o carte în limba greacă. Să termin articolele despre ultimul city-break în Atena. Când m-am întors, am scris repede despre ce poți vedea gratis în Atena. Poate vrei să mergi de sărbători și-ți prinde bine. Să zâmbesc în fiecare zi. Vreau să găsesc în fiecare zi ceva care să-mi pună un zâmbet pe față. Să nu mă enervez DELOC. Cred că e cea mai mare provocare. Să nu mă enervez în trafic, la birou, la supermarket, nicăieri. Nici măcar online. Să încerc o rețetă nouă de prăjitură. Știu, Crăciunul este despre cozonaci, cornulețe cu gem și/sau cu nucă. Dar nu strică ceva nou. Să fac toate cumpărăturile în cel mult 2 zile. Nu-mi place să las totul pe ultima zi și urăsc să merg la cumpărături când toată lumea se calcă pe picioare. Să cumpăr din timp cadourile pentru rude și prieteni. Să împachetez cadourile. Să expediez la timp cadourile pe care nu le pot oferi personal. Să ascult în fiecare zi alt colind de Crăciun. În mediul urban, tradiția colindelor s-a transformat într-o rutină jalnică sub imperiul lui „ne dați ori nu ne dați”. Și nu de ieri de azi. Din totdeauna. Mi-am făcut un playlist cu cele mai frumoase colinde de Crăciun și le voi asculta câte unul, în fiecare zi. Să (re)văd filmul „Cum a furat Grinch Crăciunul”. Să nu mănânc toate bomboanele de pom. Am o slăbiciune pentru bomboanele cu umplutură de jeleu care se agață în pom. De multe ori m-a prins Crăciunul fără aceste minunății. Doar pentru că am cumpărat prea puține, nu din alte motive. Să-mi cumpăr un pulover cu reni. Să-mi păstrez greutatea. La cât de atentă sunt cu lucrurile mele, nu se (mai) pune problema să pierd kilograme. Să particip la Gala SuperBlog. Să schimb bateria de la mașină. Mai rău decât pana prostului e să-ți nu-ți pornească mașina dimineață și să n-ai de la cine cere o țâră de curent. Să fac pomul de Crăciun din cărți. Să rezist tentației de mai cumpăra decorațiuni. Să dorm, măcar o dată, 8 ore consecutiv. Să mă hotărăsc asupra destinației de vacanță din vara 2020. Altă dată, la vremea asta știam exact unde și de ce merg.   Să rezerv biletele de avion. Să nu omit nimic de pe lista până la Crăciun. Acestea fiind spuse, provocarea Tag de Crăciun merge la Georgiana Mihuț alias borntotravel și la Diana Elena Neață, alias De-ale Dianei. Sărbători fericite!

Articolul 24 de lucruri pe lista până la Crăciun. Tag de Crăciun apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/24-de-lucruri-pe-lista-pana-la-craciun-tag-de-craciun/feed/ 10 6592
Am întrebat 10 bloggeri români… https://www.almonacalatoreste.ro/am-intrebat-10-bloggeri-romani/ https://www.almonacalatoreste.ro/am-intrebat-10-bloggeri-romani/#comments Tue, 03 Dec 2019 16:30:48 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6593 La sfârșit de an, provocările se țin lanț. De curând, a reapărut un obicei foarte popular printre bloggeri când rămân în pană de idei: „blogger tag” sau pe românește, „leapșa”. Leapșa reprezintă o serie de întrebări sau o listă de lucruri de făcut la care bloggerii răspund pe blogurile lor și le transmit mai departe altor bloggeri. Aceștia, dacă vor, acceptă provocarea și o transmit la rândul lor altora. Așa cum făceam în copilărie când jucam leapșa pe cocoțate, pe ouate sau alte „porunci”. De data asta, Ramona Badea, mi-a dat leapșa „Am intrebat 10 bloggeri români”. Asadar, START! Am întrebat 10 bloggeri români… Dacă ai putea alege un fel de mâncare pe care să îl mănânci pentru următoarea lună (fără să ai voie să mănânci altceva), care ar fi acela? În mod obișnuit, nu prea mănânc acelașai fel de mâncare două zile la rând. Sunt ca un copil mic căruia trebuie să îi dai ceva nou în fiecare zi. Pentru o lună de zile, trebuie să fie ceva gustos, sănătos și la sfârșitul perioadei să mai încap în haine. Cred că aș alege spanac cu ouă. Îmi place la nebunie spanacul și nu doar pentru că în copilărie urmăream cu sufletul la gură aventurile lui Popeye marinarul. Îl consum și crud și preparat termic. La fel, îmi plac ouăle care sunt cel mai complex aliment și le pot prepara în diverse moduri: fierte, prăjite, omletă, jumări, ochiuri românești. Cred că aș supraviețui o lună și aș avea puțină diversitate. Pleci într-o vacanță de două săptămânii pe o insulă exotică și aproape pustie și poți lua cu tine un actor, un blogger/vlogger și un antreprenor (români sau străini). Pe cine iei? Vloggeri nu urmăresc, dar sigur aș lua-o cu mine pe Corina Matei. Este o călătoare singură ca și mine, iar blogul ei este o sursă de inspirație pentru oricine stă pe gânduri dacă să pornească în aventură sau nu. Dintre actori, aș ruga-o pe Meryl Streep să-mi țină companie. Este actrița mea preferată și cred că ne-am înțelege de minune. Antreprenor nu cred că aș lua. Nu știu de ce, dar am impresia că oamenii ăștia nu se pot desprinde de afaceri nici când dorm. Dacă face crize că nu funcționează internetul și nu știe 24/7 ce se întâmplă cu firma lui? Știm cu toții că în copilărie visam cel mai mult. Spune-ne un vis pe care îl aveai in copilărie și s-a îndeplinit și unul care nu s-a îndeplinit. Cred că aveam 50 de vise pe zi, zi de zi. Unele să le spunem realiste, altele imposibile la vremea respectivă. Prin clasa a V-a cred, visam să ajung în Atena, pe urmele zeilor. Am reușit, deși a trebuit să aștept mai bine de 20 de ani. Visul neîmplinit este să învăț să merg pe bicicletă. Nu știu dacă mai am vreo șansă. Primești un cadou foarte urât de la prietena cea mai buna/prietenul cel mai bun. Îi spui că e oribil sau te prefaci că iți place? Mă îndoiesc că cea mai bună prietenă mi-ar face un cadou oribil. Ar însemna că nu mă cunoaște absolut deloc. Presupunând că s-ar întâmpla, l-aș accepta și aș încerca să aflu care a fost motivația acelui cadou. Este sfârşitul lumii. Ce carte ai pune în capsula cosmică pentru a păstra o „urmă” a umanităţii? Anna Karenina, de Lev Tolstoi. Este o carte pe care am citit-o de câteva ori, la vârste diferite. De fiecare dată am descoperit ceva nou, potrivit vârstei mele. Cred că e o carte de referință a literaturii universale. Dacă ai putea călători în trecut și să discuți cu tine cel/cea de 18 ani, ce sfaturi ți-ai da? (maxim 3) Să nu ia în seamă pe nimeni care îi spune că nu poate face ceva. Să învețe temeinic cel puțin o limbă străină. Să aleagă o meserie care să-i placă și pe care să o poată face din orice colț al planetei. Ți se oferă șansa de a juca în filmul realizat după cartea ta preferată. Pe cine ai interpreta și de ce? Vitoria Lipan din Baltagul. Este o femeie puternică, determinată și-i merge mintea brici. Ce te motivează să scrii pe blog? Odată cu înaintarea în vârstă, începi să uiți. Scriu despre experiențe plăcute și mai puțin plăcute, despre reușite și eșecuri ca în cazul în care uit ceva, să fie un loc unde sunt consemnate. Se spune că din greșelile tale înveți și din greșelile altora, faci carieră. Aș vrea ca din greșilele mele să învețe cât mai mulți și să acționeze în cunoștință de cauză. Dacă ce scriu îi inspiră să călătorească, să citească o anumită carte, să facă sau să se abțină de la a face un lucru, mă motivează să continui. Primești un premiu (în bani) pe care ești convins/ă că nu îl meriți. Cum reacționezi? Dacă am făcut ceva pentru acel premiu, am participat la un concurs sau ceva similar, nu stabilesc eu dacă îl merit sau nu. Cel care îl pune la bătaie stabilește câștigătorul, așa că n-am nicio apăsare să-l accept. Spune-ne ceva despre tine ce nu ai mai spus public până acum. Mă plictisesc repede și sunt nestatornică. Acestea au fost întrebările și răspunsurile, iar leapșa „Am întrebat 10 bloggeri români…” merge la Radu Țuglea – Dincolo de nori Diana Elena Neață – D-ale Dianei Angela Tudose – Angela călătorește Mirela Carmen Simion – Calea către carte Alex Popa – Neguțătorul de visuri Eva Anca – Evatopia Cristina Gabriela Neculae – Cristina face aventură Elvira Bogos – Suflet de turist Grațiela Teodora Florescu Vlad – Gratielavlad.ro Otilia Dima – Cu ghilimele Dacă ți-a plăcut, nu uita să arunci un ochi și pe celelalte bloguri participante. Vei avea numai lucruri frumoase de văzut.

Articolul Am întrebat 10 bloggeri români… apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/am-intrebat-10-bloggeri-romani/feed/ 18 6593
Ce poți vedea gratis în Atena https://www.almonacalatoreste.ro/ce-poti-vedea-gratis-in-atena/ https://www.almonacalatoreste.ro/ce-poti-vedea-gratis-in-atena/#comments Sun, 20 Oct 2019 12:55:34 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6464 Atena este un oraș cu o vibrație aparte, în care clasicul și modernul se împletesc armonios. Cu toate că este extraordinar de aglomerat și uneori gălăgios, nu este nici apăsător, nici obositor. Și mai ales, are o energie pozitivă fantastică. Pe străzile Atenei miroase a cafea și scorțișoară. Atena se trezește târziu și parcă nu doarme niciodată. Am petrecut trei zile pline care mi-au confirmat că este o destinație pentru mai mult decât o dată în viață. Obiectivele turistice din Atena, muzeele și siturile arheologice sunt multe, iar prețurile biletelor de intrare nu sunt chiar mici. Sunt însă foarte multe locuri pe care le poți vedea gratis în Atena pe tot parcursul anului și altele care pot fi vizitate gratuit în anumite perioade. Ce poți vedea gratis în Atena Expozițiile din Aeroportul Internațional Primul lucru pe care ar fi bine să-l faci, înainte de a ieși din aeroport, este să iei o hartă gratuită a orașului. Îți va fi de folos în peregrinările prin oraș, vei găsi cu ușurință atracțiile turistice, mijloacele de transport și restaurantele. La primul etaj, chiar deasupra intrării de la terminalul „Plecări”, sunt trei expoziții permanente care merită văzute. 1. Descoperirile arheologice din zona Aeroportului Internațional Elefterios Venizelos Expoziția permanentă cuprinde 172 de artefacte descoperite în zona Mesogaia în urma escavațiilor pentru construirea aeroportului. Artefactele datează din neolotic, epoca elenistică timpurie și post-bizantină. 2. Expoziția permanentă Elefterios Venizeloz Înființarea primului minister al aviației din Grecia de către prim-ministrul Eleftherios Venizelos a fost un punct de reper în dezvoltarea aviației civile în Grecia. Expoziția permanentă Eleftherios Venizelos  reprezintă omagiul adus eminentului om politic de  și prezintă vizitatorilor rolul jucat de acesta în conturarea istoriei și a evoluției sociale a Greciei. Atât personalitatea sa, cât și cariera politică sunt documentate printr-o serie de fotografii care subliniază cele mai semnificative evenimente din viața sa și evidențiază experiența politică și moștenirea acestei figuri cheie a istoriei grecești moderne. 3. Expoziția permanentă Muzeul Acropolis Dacă ți-ai propus să vizitezi Muzeul Acropolis, în aeroport vei avea parte de cea mai frumoasă avanpremieră. Expoziția cuprinde fragmente din friza Parthenonului și o copie a faimoaselor statui „Kori” care decorau Acropolele. Programul de vizitare este de zilnic, între orele 6.00 – 23.00. Dealul Filopappou Situat lângă Acropole, este considerat locul în care a avut loc bătălia dintre Theseus și Amazoane. În secolul VI-lea BC, a fost construită o fortăreață care să prevină atacul macedonienilor asupra orașului. Complexul cuprinde Dealul Muzelor, Dealul Nimfelor și Pnyx – locul unde s-a născut democrația. Aici a avut loc prima întâlnire a  Adunării Democratice, în secolulu al V-lea BC.  Ascunsă în spatele pinilor, se află Închisoarea lui Socrate. Locul în care a fost închis și a murit filosoful a fost cel mai bun loc pentru ascunderea artefactelor de pe Acropole în timpul celui de-al doilea război mondial. Pe vârful cel mai înalt, pe Dealul Muzelor, se află monumentul ridicat în secolul al II-lea AC, în onoarea consulului roman Julius Antiochus Filopappos. Areopagous sau Dealul lui Marte Tot lângă Acropole se află Areopagous sau Dealul lui Marte, locul unde aveau loc judecățile în Grecia antică. Pe acest deal, Ares, zeul războiului, a fost judecat de zei pentru că l-a ucis pe Halirhothius, fiul lui Posseidon. Ares a fost achitat întrucât cel pe care l-a ucis îi violase fiica. De remarcat că în Grecia antică, infractorii nu erau uciși, ci exilați. Numele condamnatului era scris pe o bucată de ceramică numită ostrakos. În urma sentinței, acesta era ostracizat, exclus din comunitate și trimis într-un teritoriu îndepărtat. Catedrala Mitropolitană Cea mai mare biserică din Atena, Catedrala Mitropolitană, este cunoscută de localnici și sub numele de biserica blestemată. Construcția a început în anul 1842, când primul rege al Greciei, Otto, a pus piatra de temelie. Lucrările au durat 20 de ani și la edificare s-a folosit piatra de la nu mai puțin de 72 de biserici dărâmate în acea perioadă. Atenienii n-au primit cu bucurie acest lucru și au considerat biserica blestemată, lucru „confirmat” la marele cutremur când lăcașul de cult s-a prăbușit. Biserica a primit hramul Bunei Vestiri și, după un amplu proces de restaurare, a fost redeschisă în anul 2006. Lângă catedrală, se află Biserica Sf. Elefterie, supranumiră și mica mitropolie. Schimbarea Gărzii Unul dintre cele mai emoționate momente care are loc zilnic în Atena este schimbarea gărzii la Palatul Parlamentului din Piața Syntagma. Istoria începe în anul 1842, odată cu înscăunarea primului rege al Greciei, Otto. Primul lucru pe care grecii i l-au cerut regelui a fost o Constituție. De îndată ce Constituția a fost adoptată, piața în care se afla Palatul Regal (actualul Palat al Parlamentului) ia numele Syntagma (Constituție). Totodată, regele înființează Garda Regală, formată din evzones (soldați din infanteria ușoară). După cel de-al doilea război mondial, Garda Regală a devenit Garda Națională și serviciul se face la Mormântul Eroului Necunoscut. În Grecia, serviciul militar este obligatoriu și fiecare tânăr speră să satisfacă stagiul militar în Garda Națională. Este, poate, cel mai greu serviciu militar, dar atât soldatul, cât și familia acestuia, se bucură de respectul întregii țări. Revenind la momentul schimbării gărzii, unora li se poate părea un spectacol caraghios ținut de niște tineri în costume la fel de caraghioase. Chiar am auzit astfel de exprimări de la oameni care au fost dezamăgiți de ceea ce au văzut. Și asta numai pentru că nimeni nu le-a explicat ce se întâmplă de fapt acolo. Uniforma evzonilor Uniforma evzonilor, inspirată de portul haiducilor din timpul stăpânirii otomane,  nu este aleasă întâmplător și conține o mulțime de simboluri. Roșul simbolizează sângele, iar negrul din ciucurele fesului simbolizează lacrimile. Fustanela din mătase albă are 400 de pliuri simbolizând fiecare an de dominație otomană. Tsarouhia, saboții pe care îi poartă, sunt confecționați din lemn și cântăresc fiecare, 1,5 kg. Pomponul din vârf are un dublu scop: simbolistic și pragmatic. În timp ce turcii purtau pomponul la turban, grecii îl purtau la picior, acolo unde voiau să pună toate capetele turcilor. În timpul războiului de independență, fiecare pompon ascundea un pumnal ce putea fi folosit atunci când soldații erau prinși și dezarmați. Mișcările evzonilor Vă spuneam că în Atena, vechiul și noul se îmbină armonios și simbolistica este prezentă peste tot. Parcursul evzonilor nu face excepție. De origine prusacă, regele Otto a impus pasul de defilare și, mare iubitor de cai, a montat pe saboții evzonilor, potcoave. Cel de-al doilea pas executat este ridicarea genunchiului sub forma cifrei 4 urmată de aruncarea în spate a călcâiului. Acest pas reprezintă călcarea în picioare și lăsarea în urmă a 400 de ani de supunere față de Înalta Poartă. Zilnic, din oră în oră, la fix, are loc “Mica Schimbare a Gărzii. Duminica, la ora 11.00, are loc Marea Schimbare a Gărzii. Dacă vreți să prindeți un loc bun duminică dimineață, este de preferat să ajungeți cel puțin cu 15-20 de minute înainte. Plaka, Anafiotika, Monastiraki Pulsul unui oraș se simte pe stradă. Plaka este cartierul cel mai frecventat de turiști, unde tavernele, cafenelele și magazinașele se înșiră că niște mărgele într-un colier nesfârșit. Este un labirint de străduțe înguste cu clădiri în stil neoclasic, cu arcade și coloane. Din când în când, în curțile imobilelor de locuit dai peste un sit arheologic necalificat. Cel mai pitoresc loc din Plaka este minusculul cartier Anafiotika. Când ai pătruns aici, ai senzația că ai ieșit din metropolă și te-ai teleportat pe o insulă din arhipelagul Cycladelor. Numai că, de la înălțime, nu vezi nici marea Egee, nici vulcanul din Santorini și nici morile de vânt din Mykonos. Străduțele extrem de înguste sunt de fapt scări mărginite de case albe, cubice, acoperite de boungavillea. Cartierul a fost construit de meșterii din insula Anafi și alte insule grecești chemați pentru restaurarea palatului regal. Până în anul 1922, populația a fost eminamente insulară. Apoi s-au instalat refugiații din Smirni (actualul Izmir, Turcia). În momentul de față, în cartier trăiesc oameni în vârstă cărora nu prea le plac cohortele de turiști care le trec prin fața caselor.  Dacă le respectăm liniștea și nu-i fotografiem fără să le cerem permisiunea, sunt chiar simpatici. Monastiraki este principala destinație de shopping în Atena. Pe strada Ermou care leagă Plaka de Monastiraki, ocolind Anafiotika, găsim magazine ale mărcilor celebre de îmbrăcăminte, încălțăminte și parfumuri. Chiar lângă stația de metrou, este intrarea în flee market, o stradă lungă, plină cu magazine de suveniruri, mărunțișuri, îmbrăcăminte, încălțăminte, poșete, rucsacuri, la cele mai mici prețuri. În capătul străzii, dacă mai ai resurse să mergi pe jos, găsești tot felul de antichități: de la ibrice la covoare, de la bijuterii la porțelanuri și mobilă. Nu degeaba se spune că din Plaka în Monastiraki faci 10 minute pe jos dacă ești singur și 3 ore dacă mergi cu soția. Când poți vizita gratis în Atena muzeele și siturile arheologice Pe lângă acestea, sunt o mulțime de muzee și situri arheologice care merită vizitate, atât pentru exponate, dar mai ales pentru poveștile pe care le spun. Dacă vrei să urci pe Acropole, să vezi Templul lui Zeus, Biblioteca lui Hadrian, Muzeul de Arheologie, Muzeul Acropolis sau Stadionul Panathinaic, va trebui să scoți din buzunar în jur 70-80 de euro. Poți plăti la jumătate, dacă ești cetățean al unei țări din Uniunea Europeană și ai vârsta peste 65. Beneficiază de intrare liberă tinerii până în 18 ani, indiferent de țara de reședință. Muzeele și siturile arheologice pot fi vizitate gratuit de toată lumea pe 6 Martie – in memoriam Melina Mercouri, 18 Aprilie – Ziua Internațională a Monumentelor, 18 Mai – Ziua Internațională a Muzeelor, 28 Octombrie – Ziua Marelui „NU”, ultimul weekend din Septembrie – Ziua Patrimoniului European, prima duminică a fiecărei luni, între 1 Noiembrie și 31 Martie. Tu ce alte locuri mai știi că pot fi vizitate gratis în Atena? Lasă-mi răspunsul în comentarii, iar dacă ți-a plăcut, distribuie pe Facebook. Ne vedem și pe Instagram. Între timp, Călătorește! Banii se întorc. Timpul, niciodată.

Articolul Ce poți vedea gratis în Atena apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/ce-poti-vedea-gratis-in-atena/feed/ 15 6464
Vești bune pentru cei care vizitează Grecia și Cipru: -companiile aeriene Sky Express și Cyprus Airways au semnat un acord interlinear https://www.almonacalatoreste.ro/companiile-aeriene-sky-express-si-cyprus-airways-au-semnat-un-acord-interlinear/ https://www.almonacalatoreste.ro/companiile-aeriene-sky-express-si-cyprus-airways-au-semnat-un-acord-interlinear/#respond Wed, 25 Sep 2019 10:08:04 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6456 Pe 23 Septembrie, compania aeriană elenă Sky Express a semnat oficial un acord interlinear cu Cyprus Airways, consolidând astfel cooperarea comercială dintre Cipru și insulele grecești. Acest lucru va permite conexiunile mai ușoare ale pasagerilor între destinațiile companiei aeriene din Cipru și Grecia și astfel pasagerii se pot bucura de mai multe oportunități de călătorie. Pasagerii Cyprus Airways își pot continua acum călătoria de la Larnaca  spre 29 de aeroporturi din Grecia continentală și insulele grecești cu zboruri Sky Express din Atena ori Salonic. Acest nou acord permite pasagerilor să călătorească prin rețeaua Sky Express cu un singur boarding pass, conectând Larnaca prin Atena sau Salonic cu 29 de destinații interne operate de Sky Express. Pasagerii își pot rezerva călătoria dus-întors doar prin agenții colaboratori ai companiei Cyprus Airways. Din Atena, turiștii pot călători către zona continentală (Alexandroupoli și Ioannina), precum și în insulele Astypalea, Santorini, Syros, Mykonos, Heraklion, Zakynthos, Paros, Karpathos, Ikaria, Kithira, Skiathos, Chios, Milos, Naxos, Corfu, Kos, Kefalonia, Lesvos, Samos, Lemnos, Chania și Kalymnos. Cursele aeriene vor lega Salonicul cu insulele  Corfu, Chios, Samos, Lesvos și Skyros. Sky Express, este cea mai rapidă companie aeriană din Grecia și are cea mai mare rețea internă, care operează peste 30.000 de zboruri pe an, în 32 de destinații din toată țara. Experiența mea cu Sky Express a fost una deosebită. Personalul de la sol a depus toate eforturile să compenseze întârzierea zborului București – Atena operat Aegean Airlines și să ne îmbarcăm toți în siguranță în avionul către Ikaria. La fel, personalul de la bord a avut grijă să avem un zbor plăcut, în pofida dimensiunilor reduse ale aeronavei.

Articolul Vești bune pentru cei care vizitează Grecia și Cipru: -companiile aeriene Sky Express și Cyprus Airways au semnat un acord interlinear apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/companiile-aeriene-sky-express-si-cyprus-airways-au-semnat-un-acord-interlinear/feed/ 0 6456
Sejur în Ikaria – mini-ghid de călătorie https://www.almonacalatoreste.ro/sejur-in-ikaria-mini-ghid/ https://www.almonacalatoreste.ro/sejur-in-ikaria-mini-ghid/#comments Mon, 16 Sep 2019 09:46:16 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6348 Dacă ai ajuns aici, probabil ai pus pe lista de dorințe un sejur în Ikaria. Sau poate ai un grup de prieteni care a început să creioneze vacanța viitoare. Sejur în Ikaria – mini-ghid de călătorie Insula Ikaria face parte din arhipelagul insulelor nord egeene și își leagă numele de legendarul Icar. Mitologia spune că pentru a scăpa din labirintul unde Minotaurul îl ținea captiv, Icar și-a confecționat aripi din lemn pe care le-a lipit cu ceară de albine. Dedal, tatăl său, l-a sfătuit să nu se înalțe prea sus, să nu stârnească invidia lui Ilios, zeul Soarelui. În zborul său înalt, Icar a uitat povețele tatălui său, iar zeul Soarelui, mâniat de cutezanța tânărului, a topit ceara și Icar s-a prăbușit în mare. Insula Ikaria are strânse legături și cu Dionysos, zeul vinului. Vechea capitală, actualul sat Kampos, purta în antichitate numele Oinoe (vin). Deși înălțimile nu sunt foarte mari, Ikaria este totuși o insulă muntoasă, cu diferențe de nivel considerabile și cu țărmuri dantelate ca niște fiorduri. Cea mai bună perioadă pentru un sejur în Ikaria Ca multe alte insule grecești, insula Ikaria este potrivită atât pentru drumeție montană, cât și pentru plajă. Lunile Iulie și August sunt extrem de calde și de aglomerate. De la sfârșitul lunii Mai până la sfârșitul lui Iunie, apoi Septembrie și chiar prima săptămână din Octombrie, sunt perioade în care soarele nu arde atât de tare și apa este plăcută pentru sesiuni lungi de baie. În lunile de vară, începând de la Rusalii și până la Înălțarea Sfintei Cruci sunt o mulțime de sărbători religioase pe care locuitorii le marchează cu fast. Una dintre cele mai frumoase petreceri are loc pe 24 Iunie când tinerii sar peste foc. Citește și Insula Ikaria – itinerariu pentru 9 zile Cum ajungi în Ikaria Din România în Ikaria se poate ajunge cu avionul și cu mașina. Nu există curse charter și nici curse directe, fiind nevoie de o escală în Atena. Cu avionul Din București spre Atena operează companiile de linie Tarom și Aegean, precum și companiile low-cost Ryanair și Wizz. Legăturile zilnice între Atena și Ikaria sunt asigurate de Olympic Air și Skyexpress. Aegean și Olympic fac parte din aceeași alianță, astfel că la check-in se oferă un singur boarding pass pentru ambele zboruri. Dacă alegi un segment de zbor cu Skyexpress, check-in-ul se face gratuit în aeroport. Pe aeroportul din Ikaria nu este disponibil mobile check-in. Citește și Zbor București Ikaria cu Aegean air și Sky Express Cu avionul și ferryboatul Un sejur în Ikaria se poate combina cu un citybreak în Atena. Atât la dus cât și la întors, te poți opri una sau mai multe nopți în Atena să explorezi orașul. Din Atena spre Ikaria este o cursă de ferryboat pe zi cu plecare din portul Pireu spre Evdilos. Călătoria durează circa 7 ore. Spre Agios Kirykos, sunt curse de trei ori pe săptămână, iar călătoria durează între 7 și 11 ore, în funcție de navă și rută. Verifică rute și prețuri De preferat, avionul și ferryboatul să nu fie programate în aceeași zi chiar dacă timpul pare suficient. O întârziere a avionului poate duce la pierderea transportului pe apă. La fel cum vântul puternic, defectarea unei nave sau o grevă a personalului navigant pot țintui ferryboturile în port. Cu mașina Un sejur în Ikaria cu mașina proprie este un lucru foarte bun dacă ești șofer îndemânatic și îți plac provocările. După ce te odihnești bine, te urci pe ferryboat cu destinația Evdilos sau Agios Kirykos, în funcție de locul unde se află unitatea de cazare. Nu uita să rezervi bilete online să nu ai vreo surpriză la îmbarcare. Citește și Ponturi pentru călătoria cu ferry-boat spre insulele grecești Unde te cazezi în Ikaria Un sejur în Ikaria de 7-8 nopți este suficient să-ți faci o idee despre ce are insula de oferit, dar vei rămâne cu sentimentul că mai sunt multe de văzut și de făcut. După cele 9 zile pe care le-am petrecut pe insulă, am ajuns la concluzia că ar fi trebuit să împart sejurul în două. Jumătate din timp să aleg cazare în partea de nord și cealaltă jumătate, în partea de sud. Cele mai dezvoltate stațiuni sunt Gialiskari, Armenistis, Evdilos și Kampos în nordul insulei, Agios Kirykos, Therma și Faros, în partea de sud. Oferta de cazare în Ikaria cuprinde studiouri și apartamente cu kichinetă și baie proprie în sistem self cattering și hoteluri de 2, 3 și 4 stele cu mic dejun sau demipensiune. Conceptul all inclusive nu a ajuns în Ikaria. Cu toate acestea, unele hoteluri au diverse forme de divertisment. Una dintre cele mai populare este tombola. Premiile nu sunt chiar simbolice. Anul acesta, am cunoscut un cuplu care a câștigat o cină ikariană în satul Pigi. Booking.com Deși nu este legal, nu sunt condiții (apă curentă, electricitate, toalete), vara, albiile secate ale râurilor se transformă în campinguri. Cea mai populară zonă este lângă plaja Nas. Eu nu recomand, mai ales că prețurile la o cazare decentă nu sunt exagerate. În a doua jumătate a lunii Iunie am plătit 40 de euro pe un apartament în care puteau sta confortabil 3 adulți. Unde mănânci în Ikaria Dacă ai ales cazare într-un hotel cu mic dejun sau demipensiune, în mare parte, problema mesei e rezolvată. Dacă însă ai optat pentru o cazare self cattering, ai o mulțime de posibilități din care să alegi. Pentru mic dejun și mese ușoare, mini-marketurile sunt foarte bine aprovizionate cu legume, fructe, lapte, iaurt, unt, ouă, brânză, cașcaval, mezeluri, gem, cereale. Cele mai multe sunt produse locale, dar există și mărci internaționale pe care le cunoaștem din magazinele noastre. Personal, am optat pentru produsele locale, chiar dacă erau un picuț mai scumpe. Au compensat cu o calitate superioară și un gust bun. Duminica, în sărbătorile legale și religioase, majoritatea magazinelor sunt închise. Cafenelele sunt o bună opțiune pentru micul dejun atunci când n-ai chef sau timp să te gospodărești singur. O omletă, un senviș, o plăcintă, o cafea sau un suc îți rezolvă masa de dimineață. La prânz și cină poți alege kantina (beach baruri sau mici rulote în zonele de munte), street food sau taverne. Citește și Taverne în Ikaria Cum te deplasezi în Ikaria În cazul în care ai ajuns în Ikaria fără mașină, te deplasezi greu. Transportul în comun este aproape inexistent și este conceput să asigure nevoile locuitorilor și mai puțin ale turiștilor. Doar între Agios Kirykos și Therma circulă, pe timp de vară, microbuze și taxi-boat. Taxiul este o variantă destul de scumpă. O cursă de la aeroport la Gialiskari costă între 60 și 70 de euro. Costul unei mașini de închiriat începe, în luna Iunie, de la 25 de euro pentru trei zile, o mașină de mic litraj. Autoturismele 4×4 sunt destul de rare, iar pentru anumite zone sunt chiar necesare. Pentru distanțe scurte, cea mai comodă, ieftină și sigură variantă este autostopul. Vă spun sincer că am avut ceva rețineri, dar am primit asigurări că opresc doar localnicii care cunosc foarte bine drumurile și nu există riscul să te urci în mașina unui maniac. Obiective turistice în Ikaria Plajele Chiar și pentru o insulă care are mai mult munte decât mare, plajele din Ikaria sunt obiective turistice în sine. Cele mai multe se văd cu greu sau chiar deloc de pe șosea. Altele se întrezăresc în șerpuirea drumului. În partea de nord, plajele sunt cu nisip, în timp ce în partea de sud, predomină nisipul amestecat cu pietricele. Fie că ești în căutarea unei plaje amenajate, sălbatice sau pentru nudiști, vei găsi ceva pe gustul tău. Citește și Plajele din Ikaria Muzee, fortărețe, mănăstiri În insula Ikaria sunt două muzee de arheologie. Unul se află în satul Kampos (nordul insulei) , lângă biserica Agia Eirini, iar celălalt, în Agios Kirykos (sudul insulei). Ambele sunt deschise de luni până vineri, între orele 8.00 – 15.00. Intrarea este liberă. Insula Ikaria se mândrește cu două fortărețe grandioase. Fortăreața Drakano este situată pe drumul dintre aeroport și orașul Faros și datează de pe vremea lui Alexandru Macedon. Koskina este o fortăreață bizantină din secolul al X-lea și este situată în centrul insulei, pe vârful muntelui din satul Kosikia. Accesul se face pe un drum lateral neasfaltat care pornește din trecătoarea montană care leagă Evdilos de Agios Kirykos. Cea mai impresionantă mănăstire din Ikaria este Mănăstirea Sf. Teoktistis. De fapt, nu atât mănăstirea, cât Capela Theoskepasti, săpată într-o grotă, sub o stâncă imensă. Intrarea la toate obiectivele turistice din Ikaria este liberă Tururi ghidate în Ikaria Cel mai frumos mod de a descoperi insula Ikaria (când mergi fără mașină sau te-ai plictisit de condus) este un tur ghidat. Atât în partea de nord, cât și în partea de sud, există o mulțime lucruri pe care să le experimentezi împreună cu un localnic. Kayak și snorkeling Timp de 3 – 4 ore, într-un kayak simplu sau dublu, se navighează de-a lungul coastei, de pe plaja Faros până în dreptul Fortăreței Drakano. Pe plaja Agios Georgios se face pauză de prânz, pentru relaxare, plajă și snorkel. Prânzul este inclus. Privește stelele pe platoul Erifi La lăsarea întunericului, luna și stele strălucesc cum nu le-ai văzut, probabil, decât în copilărie, când mergeai în vacanță la bunici. Ai acum ocazia să le vezi cu un telescop profesional cu o vedere de 360 de grade. În timp ce ghidul aranjează telescopul, ai timp să savurezi o gustare și un pahar de vin. Mai mult, ghidul îți va da tot suportul să faci cele mai frumoase fotografii, mai ales dacă nimerești într-o noapte cu lună plină. La cerere, se poate asigura camparea peste noapte. Da, am spus, nu e legal, dar nici vreun indicator de campare interzisă nu este în zonă. Citește și Insula Ikaria jeep trip – supradoză de adrenalină Mountain bike Tot de pe platoul Erifi, se merge pe drumuri știute doar de păstori. Întoarcerea se poate face pe la cascade sau pe la un refugiu montan, în funcție de preferințele grupului. Prânzul, inclus în preț, este asigurat la podgoria Afianes. Toate tururile ghidate se fac în regim privat sau semi-privat (grupuri de maximum 4 – 8 persoane). Buget pentru un sejur în Ikaria Toate bune și frumoase până ajungem la bani. Insula Ikaria nu este ieftină, dar nici exagerat de scumpă. Cu foarte puține excepții, prețurile sunt asemănătoare celor din Corfu, Zakynthos, Peninsula Pelion sau insula Samos. Prețul unui fel principal începe la 6,5 euro și merge până la 10. O salată costă între 5 și 7 euro. Peștele și fructele de mare sunt un pic mai scumpe, de la 10 cam până la 16 euro porția. Carafa de vin de 0,5l costă 4,5 euro, dar un pahar mare este suficient ca să te binedispună. La al doilea, nu știu ce se întâmplă că n-am încercat. Benzina, prin partea de nord, pe unde am fost mai mult și mai atentă, era între 1,7 și 1,8 euro, în funcție de stație. Citește și Cum să călătorești singură în Ikaria Un buget generos trebuie planificat pentru transport, fie că este cu avionul sau cu mașina și pentru tururile ghidate. Cele mai ieftine bilete de avion dus întors au fost 270 euro/persoană. Prețul unui tur ghidat variază între 60 și 110 euro de persoană, cu condiția ca grupul să întrunească numărul maxim de membri. Dacă ți-a plăcut, share pe Facebook să afle și prietenii tăi. Ne vedem și pe Instagram. Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.

Articolul Sejur în Ikaria – mini-ghid de călătorie apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/sejur-in-ikaria-mini-ghid/feed/ 13 6348
Cum îți protejezi conținutul blogului https://www.almonacalatoreste.ro/cum-iti-protejezi-continutul-blogului/ https://www.almonacalatoreste.ro/cum-iti-protejezi-continutul-blogului/#comments Thu, 12 Sep 2019 12:03:18 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6406 Conținutul blogului (texte, fotografii, etc.) este proprietatea autorului. Este protejat de Legea drepturilor de autor și nu ar trebui copiat și/sau distribuit fără acordul expres al acestuia. Cine a găsit o informație utilă pe un blog ar trebui să distribuie link-ul, iar în cazul în care dorește să încorporeze un fragment într-un articol, să citeze sursa cu link activ. Din păcate, unii au senzația că dacă ai scris un articol pe blog și l-ai distribuit pe Facebook, din acel moment devine „un bun al întregului popor”. Cum îți protejezi conținutul blogului Astăzi de dimineață, când încă nu-mi băusem (toată) cafeaua și nu mă trezisem suficient, găsesc pe un grup de călătorii pe cineva interesat de o pârtie de ski în Grecia. Când mă uit pe comentarii, o duduie foarte amabilă, luase cu copy-paste tot articolul meu despre cele mai frumoase pârtii de ski în Grecia. Ca să nu se obosească solicitantul, că articolul are nu mai puțin de 945 de cuvinte, l-a împărțit în două comentarii. Like-uri, inimioare, wow. Am simțit că-mi cade tavanul în cap. I-am atras atenția politicos că ar fi fost fair-play să pună link, nu să copieze și să se împăuneze cu munca altuia. Apoi am raportat comentariul la administratorul grupului. Care s-a mișcat atât de repede și a trimis comentariile în recicle bin până să apuc să fac un print screen pe care să-l inserez în articolul de față. Bineînțeles, că duduia a primit block din partea mea. Însă această cucoană este doar una din milioanele de utilizatori Facebook. O mică picătură în oceanul planetar. Mâine poate să apară o altă duduie sau un dudui care să facă la fel. Întrucât nu am timpul și nici energia necesare să fac pe detectivul, m-am gândit cum să fac să previn să fie copiat conținutul blogului. Am găsit pe WordPress două pluginuri care se asigură protecție copyright. WP- Copyright Protection împiedică utilizatorii să copieze text și fotografii. Nu funcționează nici selectarea clasică, CTRL A, CTRL C, CTRL V, nici click dreapta. Modulul este testat cu ultima versiune WordPress și are recenzii bune. Copyright Proof nu doar că împiedică furtul, dar oferă un certificat semnat și ștampilat digital care probează dreptul de autor pentru fiecare postare WordPress. De asemenea, poate înregistra adresele IP ale celor care încearcă să fure conținut. Tu cum îți protejezi conținutul blogului? Dacă ți-a plăcut, dă de veste pe Facebook să afle și alții. Ne vedem și pe Instagram. Sursa foto: Gerd Altmann from Pixabay

Articolul Cum îți protejezi conținutul blogului apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/cum-iti-protejezi-continutul-blogului/feed/ 11 6406
Bacșișul în vacanță – cât, cui și de ce https://www.almonacalatoreste.ro/bacsisul-in-vacanta-cat-cui-si-de-ce/ https://www.almonacalatoreste.ro/bacsisul-in-vacanta-cat-cui-si-de-ce/#comments Sun, 08 Sep 2019 11:11:30 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6391 În urmă cu câteva luni, am avut o curiozitate și am lansat cititorilor mei și pasionaților de călătorii provocarea de a răspunde la câteva întrebări legate de bacșișul în vacanță. Dăm bacșis în vacanță? Dacă da, cui, cât și mai ales de ce? Dacă nu îl dăm, care ar fi motivul să nu o facem? Am fost surprinsă să văd că din peste 1000 de persoane care au răspuns provocării, doar 7 au spus că nu lasă bacșis niciodată. Unii consideră că dacă au plătit un sejur All Inclusive, bacșișul nu se justifică. Alții au spus că bugetul pentru vacanță este destul de limitat și o astfel de cheltuială l-a dezechilibra puternic. Au fost și persoane care au mărturisit că nu lasă bacșis din principiu. De ce lasăm bacșiș în vacanță? Toți ceilalți au fost de acord că bacșișul în vacanță este ceva firesc, o manifestare a generozității, un mod de a recompensa un serviciu bine prestat. Din experiență, vă spun că foarte mulți lucrători în servicii depind de bacșiș. Sunt angajați sezonier și câștigul (insuficient de cele mai multe ori) trebuie să le asigure traiul până la următorul sezon când se vor angaja din nou. Dacă veniturile lor s-ar limita la salariu, nu le-ar fi ușor. Bacșișul în vacanță. Cine îl primește? Pe primul loc, ospătarii conduc detașat în topul celor recompensați. Într-un fel, este cât se poate de firesc. Vrei, nu vrei, în vacanță trebuie să mănânci. E drept, există street-food, unele unități de cazare asigură servicii complete de masă ori posibilitatea de a-ți pregăti singur micul dejun sau o cină ușoară. Totuși, parcă nimic nu se compară cu o masă la restaurant sau la o tavernă de familie. În vacanțele pe care le-am petrecut în Grecia, am observat însă că ospătarii nu opresc bacșișul. Îl colectează într-o cutie și, la închidere, se împarte cu toți cei din tavernă: bucătar, cel care spală vasele și alți angajați care „nu se văd”. Taximetriștii se bucură și ei de atenția turiștilor. Dacă nu călătorim cu mașina personală și transportul public nu e grozav, apelăm la serviciile de taxi atât pentru transferul la/de la aeroport, gară sau port, dar și pentru drumuri mai lungi sau mai scurte, la destinație. Am avut o vacanță în care taxiul a fost singurul mijloc de transport cu care m-am putut deplasa. Taximetriștii m-au ajutat și cu deplasarea și cu informații turistice. Dacă nimerești un taximetrist pasionat de meserie, afli lucruri interesante și povești nescrise în ghidurile de călătorie. În răspunsurile din chestionar, am descoperit o categorie foarte dragă mie: ghizii. În special în orașele mari, sunt o mulțime de tururi pietonale gratuite. Timp de două – trei ore, tineri voluntari entuziaști conduc grupuri mai mari sau mai mici de turiști și îi ajută să se familierizeze cu principalele obiective turistice. Tot de la ei poți afla o mulțime de informații utile, poveștile din spatele diverselor atracții turistice precum și ponturi care să-ți facă vacanța minunată. Într-un astfel de tur, doar bacșișul poate recompensa osteneala lor și îi ajută să continue ceea ce fac. Să nu credeți că au fost uitați recepționerii, cameristele sau barmanii. Aproape de fiecare dată când merg în Grecia, caut taverne cu muzică live. Nu plec niciodată fără să las o mică atenție instrumentiștilor. De asemenea, în excursiile organizate, în croaziere și, în general, oriunde văd că există tip box, las o mică atenție care va fi împărțită între toți cei care au contribuit la un serviciu agreabil. Cam cât să fie bacșișul în vacanță? Când calculăm bugetul de vacanță, e bine să avem în vedere și bacșișul pe care urmează să să-l lăsăm. Personal, consider că trebuie tratat ca o cheltuială obișnuită. Dacă serviciul implică o notă de plată, sunt două variante. Ori rotunjim suma, ori calculăm un procent. Cel mai popular procent este de 10% din nota de plată. Cu mulți ani în urmă, când mă pregăteam să plec în Grecia, am întrebat și eu pe un forum străin care este practica și dacă 10% este suficient. Unul dintre răspunsuri a fost pe cât de amuzant, pe atât de elocvent: 10% e bine, 15% e mai mult decât bine, iar de la 20% în sus, e posibil să primești o cerere în căsătorie. În cazul tururilor gratuite, trebuie să luăm în calcul o sumă fixă. Nu putem aplica un procent, nici să rotunjim suma de pe nota de plată. Eu îmi pun deoparte între 5 și 15 euro și mă orientez la mărimea grupului. De regulă, tururile pietonale gratuite se fac cu maximum 15 – 20 de participanți. Dacă grupul este complet, suma tinde spre minim. Dacă însă grupul nu este atât de numeros, cresc suma pe care să o las ghidului. Alte forme de bacșiș Pe lângă odihnă și relaxare, o vacanță este și un prilej de interacțiune culturală. Descoperim culturi și obiceiuri noi, iar cei pe care îi vizităm au ocazia să afle despre cultura și obiceiurile noastre. De multe ori, ca să recompesez ospitalitatea gazdelor am dus cadouri care să reflecte locul de unde vin. Astfel că, în loc de bacșișul în bani, am oferit diferite cadouri: un album cu monumente din România, produse de artizanat, dulciuri, vin sau pălincă. Tu cum procedezi cu bacșișul în vacanță? Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie pe Facebook să afle și prietenii tăi. Ne vedem și pe Instagram. Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată. Foto credit: Photo by Allie Smith on Unsplash

Articolul Bacșișul în vacanță – cât, cui și de ce apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/bacsisul-in-vacanta-cat-cui-si-de-ce/feed/ 14 6391
Amn3zia de Cristina Lincu https://www.almonacalatoreste.ro/amn3zia-cristina-lincu/ https://www.almonacalatoreste.ro/amn3zia-cristina-lincu/#comments Tue, 27 Aug 2019 05:58:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6372 Pe Cristina Lincu am descoperit-o la prima ediție SuperBlog. În calitate de câștigătoare a trofeului, blogger partener și jurat, Cristina a avut o mulțime de sfaturi pertinente pentru cei care se aflau la prima încercare. Apoi am descoperit-o ca scriitoare. În toamna anului trecut, a avut loc lansarea romanului Amn3zia. Deși era o după-amiază rece și ploioasă de noiembrie, la standul editurii atmosfera era caldă. Emoțiile se vedeau pe chipul îmbujorat al autoarei, copleșită de numărul mare de prieteni care au răspuns invitației. Amn3zia, un roman cât o viață Amn3zia este un roman mic pe dinafară și uriaș pe dinăuntru. La prima vedere, ai putea crede că îl termini în două seri sau în două zile lungi de plajă, la umbra pinilor și răcoarea brizei. În realitate, Amn3zia este un roman psihologic profund, pe care să îl citești cu parcimonie. Cel puțin așa l-am perceput eu. Ana Moscăianu este o femeie tânără, frumoasă și inteligentă. Dar mai ales, este mama fericită a doi gemeni. Copiii sunt rodul iubirii pătimașe și obsesive pentru Radu. Un caracter mic, ținut sub papuc de o soție cu o putere financiară fantastică, dar infertilă. De la extaz la agonie nu este, însă, decât un pas. Accidentul, despre care toată lumea știe, dar nu suflă o vorbă, ci doar murmură compătimitor, o face pe Ana să trăiască două vieți paralele. Dintr-o dată, fără nicio explicație logică și pe care să și-o amintească, Ana constată că gemenii nu mai sunt copiii ei. Sunt copiii lui Radu și ai soției sale, iar obsesia ei pentru gemeni este atât de periculoasă încât i se face loc într-un spital de psihiatrie. Pe de o parte, este o mamă singură, dar fericită. Pe de altă parte, o nebună obsedată de un bărbat căsătorit și copiii acestuia. Singura confidentă în care are încredere este Ioana, prietena ei, angajată într-o căsnicie de complezență, fără fior. Cât de sinceră este, însă Ioana; cu jumătățile ei de adevăr mascate în așa-zise menajamente? Și Ana. Cine este ea de fapt? Femeia îndrăgostită care rupe barierele când se aruncă fără ezitare în brațele unui bărbat căsătorit? Sau femeia care, pentru bani, acceptă statutul de „mamă surogat”? Întrebări, răspunsuri care nasc alte întrebări, un mozaic de trăiri intense… Tu, ai citit Amn3zia? Dacă încă nu ai făcut-o, poți cumpăra cartea de pe libris.ro.

Articolul Amn3zia de Cristina Lincu apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/amn3zia-cristina-lincu/feed/ 5 6372