Almona călătorește https://www.almonacalatoreste.ro Călătorii. Dorințe. Trăiri Sat, 18 Jan 2020 19:52:23 +0000 ro-RO hourly 1 https://i2.wp.com/www.almonacalatoreste.ro/wp-content/uploads/2018/05/cropped-almona-logo1-1.png?fit=32%2C32&ssl=1 Almona călătorește https://www.almonacalatoreste.ro 32 32 140688885 Leapșa muzicală – muzică neconvențională https://www.almonacalatoreste.ro/leapsa-muzicala-muzica-neconventionala/ https://www.almonacalatoreste.ro/leapsa-muzicala-muzica-neconventionala/#respond Sun, 19 Jan 2020 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6814 Când am primit leapșa muzicală de la Dana Codori, mi-am dat seama că n-am scris de mult despre muzică. Nici despre interpreți, nici despre concerte. Și nici povești din spatele cântecelor. Am acceptat cu drag provocarea, mai ales cerințele seamănă izbitor cu cele din basmul Fata săracului cea isteață de Petre Ispirescu. Vă mai aduceți aminte de fata care trebuia să vină la curtea boierului nici călare nici pe jos, nici pe drum nici pe lângă drum, nici îmbrăcată nici dezbrăcată? În genul acesta sună și leapșa muzicală: Postați o piesă muzicală care să nu facă parte din ceea ce numim în mod comun muzică și ascultăm de obicei la radio sau prin alte părți. Adică, să nu se încadreze nici la muzică ușoară românească, nici la muzică ușoară străină, nici la muzică populară românească, nici la muzică populară străină, nici la muzică clasică, nici la jazz, nici la rock, nici la house, nici la pop, nici manea să nu fie etc. O muzică non-standard, care v-a plăcut și pe care o recomandați și altora. Dați leapșa mai departe la exact 3 bloggeri, pe care va trebui să-i menționați explicit, prin nume sau pseudonim. Deci fără „această leapșă poate fi preluată de X, Y, Z și de toți cei care mai doresc”, indiferent cât de mulți ar fi cei care mai doresc sau cei care vă citesc, indiferent cât de mult s-ar supăra unii că i-ați ales sau că nu i-ați ales, trebuie să alegeți în mod clar și explicit. Leapșa muzicală – muzică neconvențională Am ales trei piese muzicale pentru că mi-a fost destul de greu să mă opresc la una singură. Există foarte multă muzică neconvențională pe care nu prea o găsim în listele de redare ale posturilor de radio, care mie îmi place și v-o recomand. Muzică de meditație Chiar dacă nu faci dintr-un grup practicant de yoga, poți asculta muzică de meditație când vrei să te relaxezi, să scapi de stresul unei zile obositoare sau când somnul s-a supărat pe tine. Îmi place s-o ascult când citesc, când scriu și oricând trebuie să mă concentrez la un singur lucru și am nevoie de o atmosferă calmă.  Sunetul valurilor Aș putea asculta valurile și pescărușii zile în șir, fără să mă plictisesc. Mai ales în zilele lungi de iarnă când gândurile îmi zboară la vacanța de vară și plaje însorite.  Muzică clasică Din păcate, pe posturile de radio nu prea mai auzim muzică clasică. Se transmite rar, pe anumite posturi și la ore destul de nerezonabile. Una din piesele mele preferate este Primăvara de Antonio Vivaldi. Ți-am pregătit un scurt fragment în care, dacă închizi ochii, poți vedea cum înfloresc pomii. Pe tine te las în compania muzicii, iar leapșa muzicală merge la: Alexandra Vraja  Ramona Badea Violeta Giol Voi ce muzică neconvențională ascultați?  Sursa foto:  Ylanite Koppens de la Pixabay

Articolul Leapșa muzicală – muzică neconvențională apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/leapsa-muzicala-muzica-neconventionala/feed/ 0 6814
La taifas cu Izabela Miklos, alias Be Free Be Zen https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-izabela-miklos-alias-be-free-be-zen/ https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-izabela-miklos-alias-be-free-be-zen/#comments Tue, 14 Jan 2020 05:00:25 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6745 Pe Izabela Miklos am cunoscut-o la Spring SuperBlog 2018. Eram amândouă pasionate de călătorii, la început de drum în blogging. Vine astăzi la taifas cu super bloggeri o fată free și zen. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în culisele blogului Be Free Be Zen. Povestește-ne mai multe despre tine! Izabela Miklos: La multi ani! Multi deja ma stiti, activez in lumea blogging-ului de aproape 3 ani. Am terminat facultatea de Comunicare si Relatii Publice si master in Turism, calatoriile si fotografia sunt pasiunile mele, ma linistesc, ma fac sa fiu Libera si Zen, de aici si numele blog-ului Be Free Be Zen.  Am inceput calatoriile mai intense din 2013 cand prima mea iesire in lume singura a fost in Cipru lucrand ca animator sportiv. Imi place sa descopar locuri noi, culturi si oameni care au acceasi pasiune ca si mine : Calatoriile. De-a lungul anilor de blogosfera am cunoscut foarte multi bloggeri, vloggeri, instagrammeri, agentii de turism, am participat la info-tripuri, targuri de turism internationale, am avut colaborari cu diferite companii in domeniul turismului.  Recent am un nou loc de joaca unde activez de cateva luni ca si digital marketer unde promovez ofertele operatorilor in turism national si international.  Puteti citi mai multe despre mine AICI. (https://www.befreebezen.com/about-me/) Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Da, intr-adevar puteam sa impartasesc ideile pe alte retele sau forumuri fara sa am nevoie de un blog. In timpul facultatii mi-am facut o pagina pe blogpost, nu pot sa zic ca era blog, doar pentru a-mi asterne ideile si trairile personale, sa stiu ca am un loc al meu unde pot sa scriu orice doresc. Dupa ce am terminat facultatea si masterul, am activat in diferite companii care imbinau toate domeniile invatate cum ar fi comunicare, turism, psihologie, marketing, uitand de acea pagina de blog. Mereu m-au pasionat limbile straine, sa socializez atat online cat si offline, sa explorez, sa cunosc tot ce se intampla pe partea de marketing si turism.  Intr-o zi de vara mi-a aparut pe Facebook, la notificari un articol ca as putea calatorii si sa fac si bani din asta. Mi se parea totul un vis. Am luat legatura cu persoana care a scris acel articol si am intrebat daca intr-adevar se poate. Mi-a confirmat ca da, doar dupa ce parcurg un curs de travel writing online. Cea care a initiat acest curs, singurul curs de travel writing din Romania, Ioana Budeanu, mi-a fost mentor in aceasta activitate, am invatat multe de la ea si din acest curs, am cunoscut oameni minunati, am participat la multe evenimente atat in tara cat si in strainatate. Facand un bilant, anul 2019, a fost cu multe calatorii si proiecte frumoase, cu multe experiente noi si extraordinare.  Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? La fel eram si eu la inceput, dar am cautat, studiat pe internet, filmulete pe youtube, am citit  alte articole de la alti bloggeri unde erau sfaturi, exemple legate de cum sa iti faci un blog, de ce resurse ai nevoie. Si cursul Ioanei m-a ajutat foarte mult sa contientizez anumite trairi, sa am mai multa incredere in mine, sa iau initiativa.  Sunt mereu optimista si am pornit cu ideea ca orice se poate si daca altii au putut, pot realiza si eu in ritmul meu acest vis care acum a devenit realitate si va dau un mic sfat: urmati-va si voi visul, oricare ar fi acela, documentati-va, intrebati pentru ca ajutor veti primi chiar cand va asteptati mai putin. Universul lucreaza ☺. Multumesc pentru asta tuturor celor care m-au sustinut si ma sustin, tuturor care ma cititi si calatoriti cu mine momentan doar virtual! Daca va place sa calatoriti mai mult decat o data sau de 2 ori pe an si va atrage sa si povestiti despre locurile, trairile voastre, va idemn sa va alegeti o denumire de site care sa va reprezinte, o tema si gazduire pe un an si asta e, doar trebuie sa incepeti cu ceva, restul ideilor, ce sa scrii, cum sa scrii mai bine va vine pe parcurs. Fiecare isi va crea propriul stil.  Eu singura mi-am creat blogul Be Free Be Zen, mi-a luat o luna de zile, din 8 august 2018 am inceput sa scriu destul de des pe site. Ceea ce va sugerez este sa scrieti constant, cat mai multe articole la inceput si sa mentineti ritmul minim un an pentru ca nenea Google sa va arate site-ul printre primele la cautari.  Blogging-ul implica multa munca, perseverenta, dar mereu am mers mai departe chiar daca am citit si auzit multe ca din acesta nu faci bani, ca iti trebuie multi urmaritori ca sa ai colaborari etc. Pentru mine cifrele nu au contat, am reusit sa am colaborari cu companii internationale din America, Anglia, Australia, Letonia, imporant a fost ca am mers pe drumul meu si mi-am urmat visul.  Daca aveti de gand sa va creati un blog pe orice nisa ar fi acela, va pot ajuta eu. De cand am facut blog personal, am inceput sa ajut si pe altii sa isi creeze un blog, sa dau idei pentru a-si putea imbunatatii website-ul.  Daca simti ca doar iti place sa calatoresti fara a nota ideile tale undeva si asta e o solutie, calatoriile ne fac mai sanatosi, mai fericiti, mai liberi. Eu mereu cand calatoresc imi incarc bateriile si imi doresc sa vad toata lumea, stiu ca inca mai am de explorat dar ma regasesc in ceea ce fac si asta este si ideea, sa iti placa ceea ce faci in orice domeniu. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnirea cu deja celebra competiție de blogging? Am descoperit SuperBlog tot printr-un alt blogger care a participat la competitie, chiar dupa ce am lansat blogul. Am urmarit conditiile de inscriere, dar nu ma incadram in cerinte, nu aveam inca 3 luni de blog si un minim de articole scrise. Am hotarat ca voi astepta pana in primavara cand o sa ma pot inscrie si eu. Si bine am facut. Nu stiam ce ma asteapta, dar am zis ca este o oportunitate de a-mi lansa blogul, de a invata mai multe in acest domeniu. Am luat-o si eu ca pe o joaca. Mi s-a parut destul de greu sa scriu atat de des pe site si cu atatea cerinte la un articol, dar am reusit sa termin, sa castig si premii si sa fiu printre finalisti.  Povestește-ne cum ai crezut că va fi competiția SuperBlog și cum a fost în realitate. Eu n-am avut asteptari, m-am inscris doar sa capat experienta, sa cunosc stilul la alti bloggeri, sa primesc feedback dupa fiecare proba. Nu stiam cum functioneaza, am tot intrebat organizatoarea, pe Claudia cum si ce sa fac, careia ii multumesc pentru sprijin si rabdare fara de care consider ca nu terminam toate probele. Competitia SuperBlog o recomand pentru bloggerii aflati la inceput, pentru cei care doresc sa prinda curaj in domeniu, sa cunoasca alti bloggeri mai vechi, sa isi formeze un stil de a scrie si sa capete mai multa incredere in el.  S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? Au fost momente in care am zis ca renunt din cauza faptului ca mai aveam si altele de facut, dar nu m-am lasat si am continuat pana am scris la toate probele. Au urmat inca doua participari unde am reusit sa inscriu doar cateva articole.  Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, în special, în urma competiției? SuperBlog este un loc unde ai posibilitatea sa iti imbunatatesti stilul de a scrie, sa iti capati mai multa incredere ca ceea ce ti-ai propus se poate realiza, doar de tine depinde cand si cum.  Pentru mine SuperBlog reprezinta o comunitate, o familie unde merg cu mare drag la sfarsit de competitie ca sa ne vedem si offline, sa ne cunoastem, sa povestim. Aici am invatat cum se scrie un advertorial, cum sa asez paragrafele, sa constientizez ca perfectionismul nu exista, nimic nu este perfect, din toate putem invata si multe altele. Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? De-a lungul anilor s-au adunat multe fotografii, dar cea in care sunt cu macota mea, Zentzuky, in lanul de lavanda, meditand imi place foarte mult. Sunt innebunita dupa culoarea mov si albastru. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?   Am multe proiecte in derulare si cum v-am zis la inceput, am un nou loc de joaca, un nou website Happyzentravel.com unde promovez ofertele operatorilor in turism, colaborez cu bloggeri care isi scriu impresiile despre destinatiile avute, cititorii, turistii insa isi pot lasa impresiile din calatorii logandu-se pe site, pot participa la topuri lunare si sa castige premii constand in vacante. 2020 este un an deosebit, cu multe idei si articole noi, am sa ma axez mai mult pe acest website, dar voi scrie si pe blog, bineinteles.  Da, tare mult mi-as dori sa particip in primavara la mai multe probe ca anul trecut si sa le duc pana la capat, sper sa si reusesc. Faceti totul cu Bucurie, pentru ca asa puteti sa va impliniti tot ce ati visat !  Iti doresc si tie Almona si tuturor cititorilor tai un An Nou cu multe calatorii si experiente frumoase! ☺ Îți mulțumesc, Izabela, iar voi o puteți urmări atât pe blog, cât și pe rețelele sociale: Facebook Be Free Be Zen : https://www.facebook.com/befrebezen888 Facebook Happy Zen Travel: https://www.facebook.com/happyzentravel Instagram Be Free Be Zen: https://www.instagram.com/befreebezencom Instagram Happy Zen Travel : https://www.instagram.com/happyzentravel Nu uitați să vă abonați la newsletter pentru noutăți. Ne vedem pe Facebook și pe Instagram.

Articolul La taifas cu Izabela Miklos, alias Be Free Be Zen apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-izabela-miklos-alias-be-free-be-zen/feed/ 4 6745
Issabela Cotelin, o bloggeriță convinsă că Se Mai Întâmplă https://www.almonacalatoreste.ro/issabela-cotelin-o-bloggerita-convinsa-ca-se-mai-intampla/ https://www.almonacalatoreste.ro/issabela-cotelin-o-bloggerita-convinsa-ca-se-mai-intampla/#comments Tue, 07 Jan 2020 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6724 Au trecut Sărbătorile și prima săptămână din anul 2020. Sper că ați petrecut frumos și ați început anul odihniți și pregătiți să vedeți ce Se mai întâmplă. Invitata mea la taifas cu super bloggeri este Issabela Cotelin, o bloggeriță cu multă sensibilitate și care abordează subiecte diverse. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află in culisele blogului Se Mai Întâmplă. Povestește-ne mai multe despre tine! Issabela Cotelin: Mă cheamă ca pe blog și ca pe Facebook, Issabela Cotelin, așa, cu doi de “s”. Întâmplarea asta m-a diferențiat atât de mult de restul fetelor cu același nume ca al meu și a trebuit să dau atâtea explicații, mai ales oficialităților, deși vedeau negru pe alb, încât n-am simțit nevoia unui pseudonim vreodată. Iar numele blogului e traducerea aproximativă a expresiei Life happens, care e motto-ul unuia dintre copiii mei (am doi), mi-a plăcut prea mult. În rest, sunt o umanistă absolută și, profesional, filolog. Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Mi le-am împărtășit inițial pe facebook… Dar dezamăgirea mea creștea proporțional cu transformarea comunicării în schimburi de emoticoane. Am încercat și câteva grupuri literare, pe aceeași rețea, dar dezamăgirea a fost și mai mare. Multă vorbă, de multe ori greșită gramatical chiar și acolo, multe poze și preluări, puțină creație reală și personală. Am urmărit sporadic și topicuri de pe forumuri, dar nu m-a tentat prea mult să intervin, vorba altcuiva, înghesuială și reguli. Așa că… Yes, I go again on my own (Whitesnake), acum 10 luni m-am decis să-mi fac blog și încă mă mai întreb de ce mi-au trebuit atâția ani. De bloguri colective abia acum am aflat, habar n-am încă cum funcționează, dar mi-ar face mare plăcere să și particip, nu doar să le citesc. Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? Nici eu nu știam nimic și a fost destul de greu, tehnic vorbind. Încă e, încă nu știu toate facilitățile, încă învăț din mers de la alți bloggeri. Pentru că toți sunt prietenoși și ajută mereu. E un sentiment frumos acesta și-mi doresc mult să fac același lucru pentru alți începători. Deja am dat sfaturi și n-am nici cel mai mic argument contra blogging-ului, din contra, mi se pare cel mai pertinent loc de exprimare când ai ceva de spus. Ca o ultimă – sau primă – redută a unei civilizații virtuale în vagă derivă. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging? Aceeași joacă, aceeași provocare și o mare, mare curiozitate. Același “de ce nu”. Ai participat o singură dată la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate. Acum, după ce a trecut, nu mai știu exact diferența… Știu doar că mă gândeam inițial la articolele pe care le mai scriam cândva prin cadrul unor redacții, dar acolo aveam doar subiectul dat, uneori câte o săptămână la dispoziție și o mare libertate în text. Am vrut să văd deosebirea… Si e foarte mare! Am fost frustrată, am fost și fericită, încă există un sponsor anume de care nu vreau să mai aud, poate doi, dar o să treacă și asta. În prima jumătate a concursului n-am prea știut cum să-l apuc, așa că am luat și note mari, și mici, adică 78, pentru că, incredibil dar adevărat, nu înțelesesem cerința… dar și toat cele patru premii. Apoi m-am prins care-i treaba, am luat numai note mari, peste 95 chiar, doar un 91, dar niciun premiu. Sincer… mi-a plăcut mai mult prima parte. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? Da… categoric! Momentul acela când te-ntrebi ce-ai tu cu un cârlig de mașină, de exemplu, când tot ce știi despre ea e că are patru roți și-un volan… Și-au fost câteva astfel de momente! Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personală și a blogului tău, in special, în urma competiției? Prietenia păstrată cu bloggerii cunoscuți deja de pe wordpress, pe care, cel puțin așa m-au asigurat ei, am reușit să nu îi plictisesc două luni și faptul că m-am descurcat să mă transpun, din două în două zile (termenul dintre probe) în povești străine de mine. Și câteva prietenii nou conturate. Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentei Issabela la prima participare? Mai multă răbdare și mai puțină implicare emoțională, SuperBlog nu-i concurs literar, ci de diverse abilități îmbinate. Asta mi-aș spune mie. Altora, la prima participare, le-aș spune să nu abdice de la scrisul pentru ei înșiși sau pentru cititorii lor, în ciuda diverselor sentimente prin care trec în cele două luni. Constanta în orice e cheia oricărei reușite. În orice SuperBlog pierzi bătălii, dar câștigi războiul de integralist. Toate acestea, sigur, numai după ce-ți definești ție însuți ce-ți dorești de la acest concurs. Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Nu prea am poze cu mine și în general cu oameni, îmi plac portretele, peisajele și instantaneele, care îți arată tot ce nu găsești într-o poză aranjată. Însă, culmea, preferata mea e o poză “aranjată” total, la volanul mașinii unei prietene. Ideile că nu știu să conduc, că prietena mea are acum un program prea încărcat pentru întâlniri, gluma într-un cerc mai larg de prieteni, unde numai eu n-aveam poză cu mine la volan, toate acestea, cum spuneam, au făcut-o în timp preferată. Nu mă pune în valoare, nu mă reprezintă, dar acum aș zice că prevestea mașinile conduse în SuperBlog… Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Să-mi definitivez cele două, trei cărți la care lucrez în principiu și din când în când, când îmi permite cotidianul, sunt încă împrăștiate în sertare virtuale. Un nou SuperBlog…? Poate, dar numai toamna, când am mai mult timp și dispoziție de visare. M-ar mai motiva și lungimea lui, am preferat mereu alergarea de rezistență în locul celei de viteză. Pentru bloggerii mai tineri sau împătimiți de competiții aș recomanda și ediția pe primăvară, mai scurtă, mi se pare un rodaj excelent. Iar pentru tine… mulțumesc mult pentru invitația de a-mi spune părerile și mult, mult succes în tot ceea ce faci! Îți mulțumesc mult, Issabela, iar pe voi vă invit să vă abonați la newsletter pentru alte articole și interviuri interesante. Ne vedem pe Facebook și pe Instagram.

Articolul Issabela Cotelin, o bloggeriță convinsă că Se Mai Întâmplă apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/issabela-cotelin-o-bloggerita-convinsa-ca-se-mai-intampla/feed/ 2 6724
Tort Diplomat – vedeta petrecerii de Revelion https://www.almonacalatoreste.ro/tort-diplomat-vedeta-petrecerii-de-revelion/ https://www.almonacalatoreste.ro/tort-diplomat-vedeta-petrecerii-de-revelion/#comments Tue, 31 Dec 2019 13:30:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6792 Petrecerea de Revelion aduce pe masă cele mai sofisticate preparate culinare. Gospodinele debordează de creavitate și fac concursuri ad-hoc pentru decorarea platourilor. Dacă pentru unii salata boeuf este nelipsită, la mine, vedeta serii este un tort Diplomat. Pasiunea mea pentru prăjitura Diplomat e veche, din anii ’70 – ’80, când în cofetăriile constănțene, era sublimă, dar lipsea cu desăvârșire. Rarele drumuri prin București sfârșeau la Cofetăria Scala ori alta, pentru o porție de prăjitură albă cu multă frișcă. De câțiva ani buni, am învățat să fac acasă tort Diplomat fără coacere sau fierbere și l-am tot făcut pentru masa de Revelion. Sincer, anul ăsta n-am vrut să fac, ci să cumpăr un tortuleț mic de la cofetăria cu laborator propriu, de la colțul blocului. Din motive necunoscute, cofetăria a fost închisă între Crăciun și Anul Nou și m-am trezit pe 30 Decembrie, ca Agamiță Dandanache: el fără coledzi și eu fără tort de Revelion. Vrei, nu vrei, bei, Grigore, aghiazmă și eu mă apuc de făcut tort. Tort Diplomat pentru petrecerea de Revelion Am scos din frigider 6 ouă mari și le-am lăsat să ajungă la temperatura camerei. Dacă nu ai ouă mari, poți suplimenta cu unul sau două. Important este să fie proaspete și fără Salmonella. Am separat albușurile de gălbenușuri și le-am bătut bine de tot. Albușurile, spumă tare, iar gălbenușurile cu 5 linguri de zahăr și o linguriță de esență de vanilie. Am pus și un praf mic de sare să accentueze aromele. Între timp, am pus la înmuiat 40 grame de gelatină în sucul de la o conservă de ananas. Nu e obligatoriu, gelatina putând fi dizolvată în orice fel de zeamă rece: apă, lapte, suc de fructe. Apoi am încălzit-o pe aragaz până a devenit lichidă și am lăsat-o să se răcească, dar nu prea mult. În timp ce gelatina trecea prin fazele de încălzire-răcire, m-am ocupat să bat bine 1 kg de frișcă. Jumătate din cantitate merge în compoziția tortului, iar cealaltă pentru ornat. Am tăiat repede și câteva fructe în cubulețe: ananasul din conservă, un măr și o portocală pe care m-am chinuit s-o scot din pieliță. Ingredientele de mai sus sunt suficiente pentru un tort Diplomat de 2 kg. Cum asamblezi  tortul Diplomat Bine ar fi să ai un ajutor când te apuci să faci tort Diplomat deoarece și albușurile și frișca au prostul obicei să se lase dacă nu lucrezi repede. Peste compoziția de gălbenușuri, se adaugă încet gelatina răcorită și se amestecă cu mixerul la viteză medie. Mare atenție mare să nu se cocoloșească gelatina ori să se coaguleze gălbenușurile. Adăugăm albușurile bătute spumă tare și cu o spatulă, amestecăm prin răsturnare. În aceeași manieră, punem și jumătate din cantitatea de frișcă. La sfârșit, punem și fructele. E bine să nu exagerăm cu fructele deoarece sunt grele și nu se vor distribui uniform. Într-o cratiță sau altă formă adâncă, tapetată cu folie de plastic până sus, turnăm compoziția și o nivelăm bine. Putem să și scuturăm un pic vasul, să nu rămână goluri de aer. Opțional, de jur împrejur, putem pune pișcoturi de șampanie. Le putem tăia la marginea de sus a vasului sau le putem lăsa întregi, iar când scoatem tortul să apară ca un mic ciubăr. Totul ține de creativitate, timp și dispoziție. Acoperim vasul cu marginile foliei de plastic și îl lăsăm la rece câteva ore sau chiar peste noapte. În mod obișnuit, eu îl dau afară pe balcon, dar cum iarna asta e cam primăvăratică, nu risc să se închege tortul după Revelion. Urmează partea care pe mine mă scoate cel mai mult din sărite: ornatul. Sunt convinsă că tu ești o gospodină desăvârșită și ai îndemânarea să decorezi frumos. Poate ai și scule mai bune decât ale mele. Oricum, ferește-te de șprițul pentru ornat de la PEPCO. Al meu a cedat fizic și psihic fix în plin proces de creație. Pe cale de consecință, a ieșit un tort Diplomat sobru, decorat în alb și negru, cu frișcă struguri. Tu ce tort de Revelion ai pregătit anul acesta? Lasă-mi răspunsul în comentarii și nu uita să te abonezi la newsletter să vezi ce mai public pe blog. Ne vedem în continuare pe Facebook și pe Instagram.

Articolul Tort Diplomat – vedeta petrecerii de Revelion apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/tort-diplomat-vedeta-petrecerii-de-revelion/feed/ 6 6792
Pășește În Lumea Anielei cu Aniela Ciugureanu https://www.almonacalatoreste.ro/paseste-in-lumea-anielei-cu-aniela-ciugureanu/ https://www.almonacalatoreste.ro/paseste-in-lumea-anielei-cu-aniela-ciugureanu/#comments Tue, 31 Dec 2019 05:00:13 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6680 Cel mai frumos lucru care se întâmplă în competiția SuperBlog este că ediție de ediție descoperi oameni, bloguri și scriituri noi. Printre „bobocii” SuperBlog 2019 ediția de toamnă se numără și Aniela Ciugureanu, mămică și blogger în Lumea Anielei. Am invitat-o la taifas cu super bloggeri să aflăm cum se vede competiția prin ochii unui debutant. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în spatele tastaturii. Povestește-ne mai multe despre tine! Aniela Ciugureanu: Dacă îmi cereai acest lucru acum 2-3 ani, foarte multe nu îți puteam spune, asta pentru că viața de mamă îmi seca toată energia și focusul era numai pe copil. Acum, lucrurile stau diferit. Am început să mă redescopăr, să mă văd cu alți ochi și să trăiesc mai intens. Sunt o persoană care și-a luat angajamentul, de curând, să inspire oamenii, mai ales, prin exemplul personal  și să le ofere informații valoroase care să-i îndemne să își dorească o viață plină de sens. Îmi place foarte mult să călătoresc, să vizitez muzee, să fotografiez, să citesc, să îmi petrec timpul cu băiețelul meu. În plan personal, urmăresc să cresc, să mă dezvolt, să am mai multă încredere în mine. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Nu știu exact să-ți spun. Probabil că mi-am dat seama că a scrie într-un jurnal nu e suficient și am vrut să îmi expun și  fotografiile cumva, nu numai pe pagina de facebook. Și cred că mai este ceva. Gândul meu inițial era să scriu o carte și luni la rând am tot scris pagini întregi, apoi mi-am zis să o iau pas cu pas, să devin foarte bună în scriere creativă și apoi să reiau scrierea romanului. Asta poate dura ani, dar m-am înarmat cu răbdare. Așadar, blogul meu este „Lumea Anielei” (îți vine să crezi că numele l-am ales în urma unui brainstorming pe un grup de mămici? ), dar simt că mă reprezintă.  Cred că toți ne-am creat o „lume” a noastră, autentică, în care ne prezentăm realitatea și modul în care vedem viața. Eu am ales, în cele din urmă, să o fac prin scris. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? Go for it. Să nu se întrebe care-s toți pașii, să înceapă să scrie, pur și simplu. Să nu se oprească și să se cramponeze de micile detalii ca aspectul blogului, dacă are talent sau nu sau pe ce nișă să se axeze (chiar te poate descuraja asta). Nu zic că nu sunt importante, ooo, sunt chiar foarte importante, dar mai important e să treci la acțiune și să scrii și pe parcurs sunt convinsă că vei ști spre ce vrei să te îndrepți, vei descoperi ce anume te interesează mai mult și vei scrie tot mai bine. Eu așa am făcut. Și bineînțeles, să scrie corect gramatical pentru că altfel câștigă mai repede credibilitate. Era să uit. Să aibă așteptări realiste de la cititorii/fanii blogului. Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging? Interesantă, provocatoare și un mediu propice de dezvoltare a stilului de scriere, a elementelor grafice. Nu mi-am setat așteptări, nu m-am dus acolo cu gândul de a câștiga (bine, recunosc că aș fi vrut să câștig măcar o probă , dar cu timpul îmi pot materializa și această dorință), m-am dus din curiozitate, din dorința de a ieși din zona de confort. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? Sinceră să fiu, da, am simțit de câteva ori. Dar am luat partea bună a lucrurilor, aceea că mi-am demonstrat că pot scrie aproape despre orice, că am întâlnit și alți bloggeri, unii chiar de succes și de la ei poți învăța calea spre succes, nu? Și la urma urmei, am scris doar la 15 din 28 de probe, dar consider că nu am abandonat, ci doar mi-am făcut încălzirea pentru următoarele ediții. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, in special, în urma competiției? Mă repet, faptul că am întâlnit și alți oameni mult mai creativi care au avut abordări diferite ale temelor din competiție m-a ajutat să-mi dau seama ce înseamnă SuperBlog. Și asta mi-a deschis și mai mult apetitul pentru scriere și pentru faptul că nu există limită în a-ți expune ideile (vorbim de păstrarea unui ton decent, totuși). În urma concursului mi-am notat câteva idei de dezvoltare a blogului meu pe care sper să le pun în aplicare cât mai curând. Ai fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Da. Am. Aceasta în care am ajuns pentru prima dată în Amsterdam (am uitat să precizez că de un an locuiesc în Olanda) unde mi-am umplut sufletul de împlinire, de recunoștință, de acceptare a sinelui cu bune și mai puțin bune. Am avut emoții pe care cu greu le pot descrie în cuvinte și vreau să le trăiesc de mai multe ori. Când îmi ofer experiențe de tipul celei din Amsterdam, întreaga mea ființă vibrează. Am trăit acel sentiment de împlinire. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Da, clar, voi mai participa la SuperBlog. În ediția de toamnă abia mi-am făcut încălzirea. Nu am scris pentru toate probele, dar pentru primăvara lui 2020 mi-am setat un obiectiv: să scriu la fiecare probă. Mă gândesc constant la noi proiecte și chiar după sărbători voi începe unul pe care-l veți afla blogul meu. Până atunci, vă doresc multe bucurii, să fiți sănătoși, să aveți încredere în forțele proprii și în potențialul vostru și multă inspirație și creativitate. 🎆🎇✨ Îți mulțumesc mult, iar pe voi vă invit să o descoperiți pe Aniela Ciugureanu și pe pagina de Facebook.

Articolul Pășește În Lumea Anielei cu Aniela Ciugureanu apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/paseste-in-lumea-anielei-cu-aniela-ciugureanu/feed/ 2 6680
Insula Aegina – istorie, fistic și fructe de mare https://www.almonacalatoreste.ro/insula-aegina-istorie-fistic-si-fructe-de-mare/ https://www.almonacalatoreste.ro/insula-aegina-istorie-fistic-si-fructe-de-mare/#comments Sat, 28 Dec 2019 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6502 În timpul celor trei zile în Atena, am prins o zi de luni când aproape toate muzeele și siturile arheologice sunt închise. Și cum pentru mine o vizită cât de scurtă în țara lui Homer este incompletă fără o escapadă insulară, am ales o excursie de câteva ore în insula Aegina. Am plecat nu foarte de dimineață, în ideea de a nu ne înghesui în metrou cu atenienii care merg la serviciu sau cu studenții. Cam în jumătate de oră am ajuns în zona Portului Pireu și am luat bilete de la prima agenție care ne-a ieșit în cale. Ferryboat-ul spre Aegina pleacă la fiecare jumătate de oră, alternativ: unul rapid care parcurge drumul în 40 de minute și unul clasic care face 1 oră. Pe Flying Dolphin, se îmbarcă doar pasageri și biletul costă 14 euro. La celălalt, biletul costă 8 euro/persoană și 20 euro mașina. Insula Aegina – istorie, fistic și fructe de mare Când spui Aegina sau Egina, primul lucru la care te gândești este pelerinajul la Mănăstirea Sf. Nectarie. Este cel mai cunoscut punct de atracție și zilnic, sute de pelerini îi trec pragul. Însă insula Aegina este celebră și pentru fistic. Încă de cum cobori de pe ferryboat, negustorii te îmbie cu fistic sub cele mai diverse forme: crud, prăjit, cu sare sau cu boia. Musai să guști pastă (unt) de fistic natur, dulce, sărată sau cu boia, înghețată și neapărat să iei pentru acasă ulei și lichior de fistic. Am lăsat cumpărăturile pe mai târziu și am plecat să căutăm stația de autobuz. La câteva sute de metri de port, spre stânga, este capăt de linie și autobuzele pleacă pe trei trasee. Aegina – Vagia Aegina – Agia Marina Aegina – Perdika Verifică rute și prețuri. Am refuzat politicos “taximetriștii” din port și am iuțit pasul spre stație unde autobuzul spre Agia Marina se pregătea să plece. Templul Nimfei Aphaia Șoseaua șerpuiește printre pini și măslini și, oricât aș încerca, nu reușesc să văd măcar un arbore de fistic pentru care este celebră insula Aegina. În circa 20 de minute, am ajuns la primul obiectiv turistic al insulei, Templul Nimfei Aphaia, fiica lui Zeus. Pe un deal din partea de nord-est a insulei, între anii 500 – 490 BC, pe locul unui alt templu distrus de foc, a fost ridicat unul nou, copie fidelă a Acropolei Ateniene. Templul construit în stilul doric, cu 12 coloane pe latura lungă și 6 pe latura scurtă. După instaurarea dominației ateniene în Aegina,  Aphaia a fost identificată pe rând, cu Pallas Atena, Artemis și Britomartis. Pe o coloană singulară, în partea dreaptă, se află un sfinx din marmură. Complexul arheologic cuprinde templul, rezervorul de apă și locuințele preoteselor. Templul Nimfei Aphaia este unul dintre cele mai bine conservate monumente din perioada elenistică, iar o parte din sculpturile care îl decorau se află în Muzeul de Arheologie din Aegina și în Muzeul Glyptothek din Munchen. De partea cealaltă a străzii, este un magazin cu suveniruri destul de scumpe și un mic băruleț cu terasă. În timp ce așteptam autobuzul, ne-am răcorit cu o înghețată de fistic autentic. Muzeul de Arheologie din insula Aegina și Templul lui Apollo Dacă este să aleg între biserici sau mănăstiri și situri arheologice, le aleg pe cele din urmă. Și cum timpul pe insulă era limitat, am sărit peste Mănăstirea Sf. Nectarie, chit că era în drum. Am avut noroc că, pe drumul de întoarcere, șoferul autobuzului a făcut o pauză de o țigară exact în dreptul mănăstirii și am reușit să fac o fotografie. Următoarea oprire am făcut-o la Muzeul de Arheologie din Aegina, primul muzeu de profil din Grecia, înființat în anul 1829 de guvernatorul Ioannis Kapodistrias. Clădirea actuală a fost ridicată în anul 1980, în situl arheologic de la de Kolona. În cele trei încăperi, se află artefacte din epoca bronzului, perioada elenistică și epoca romană. Alături de vase,statuete, monede, arme, fresce și inscripții, se află o mulțime de artefacte de pe insula Delos. Chiar la intrare, în partea dreaptă, se află o machetă tridimensională a așezării antice și care poate fi privită cu ochelari speciali pentru proiecțiile 3D. În spatele muzeului, pe locul așezării preistorice Kolona, deasupra plajei, se află Templul Zeului Apollo. Din edificiul doric cu 11 coloane pe latura lungă, 6 coloane pe latura scurtă și 2 coloane, una în fața pronaosului și alta în spate, se mai păstrează astăzi doar o coloană monolitică. Fistic, fructe de mare și multă înghețată Deși plaja de la baza sitului era foarte îmbietoare, am preferat să mergem mai aproape de port, mai ales că nu luasem bilete de ferry-boat pentru întoarcere. N-am stat decât pentru o baie scurtă, într-o mare caldă și întinsă ca o clătită. Foamea ne cam dădea ghes, iar Taverna Flisvos era chiar lângă noi. Știam că este o tavernă pescărească, dar nu mă așteptam ca primul fel din meniu să fie salată de arici de mare.  După masă, ne-am întors la negustorii de fistic de la care am luat o pungă mare cu fistic proaspăt și două sticluțe mici cu lichior și ulei. Aș fi luat niște sticle mai mari, dar cantitatea de lichide este foarte limitată în bagajul de mână. Orașul Aegina nu este foarte mare, are o faleză frumoasă și o stradă paralelă înțesată cu magazine, taverne, cafenele și gelaterii. Bineîțeles, nu puteam pleca fără câteva suveniruri și fără o înghețată enormă cu fistic, kaimaki și kadaifi. Ție ce ți-a plăcut cel mai mult în insula Aegina? Lasă-mi răspunsul în comentarii și nu uita să mă urmărești pe Facebook și pe Instagram. Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.

Articolul Insula Aegina – istorie, fistic și fructe de mare apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/insula-aegina-istorie-fistic-si-fructe-de-mare/feed/ 2 6502
Rox Clapa – mamă cu normă întreagă și super blogger de succes https://www.almonacalatoreste.ro/rox-clapa-super-blogger-de-succes/ https://www.almonacalatoreste.ro/rox-clapa-super-blogger-de-succes/#comments Tue, 24 Dec 2019 05:00:06 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6678 Roxana, alias Rox Clapa este mamă cu normă întreagă și super blogger de succes care îmbină pasiunea pentru scris cu cea pentru IT. Urmărind-o atât în competiția SuperBlog, cât și pe rețelele sociale, am învățat multe despre ce se petrece în spatele cortinei blogului. Stau astăzi la taifas cu autoarea blogului Jurnal de Mămică. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în spatele tastaturii. Povestește-ne mai multe despre tine! Rox Clapa: Salutări ţie şi cititorilor tăi, Almona! Eu sunt Rox şi scriu pe Jurnal de Mămică. Sunt un om cât se poate de normal, căruia îi plac provocările. Le accept bucuroasă pentru a evada din rutină. În anii de liceu, am învăţat câteva dintre tainele IT-ului (mult prea puţine, din lipsă de profesori, ce sunt depăşite deja astăzi), iar în timpul facultăţii, am cochetat cu Literele, specializarea franceză – engleză. Sunt, cum îmi place mie să spun, o combinaţie interesantă între real şi uman. Nu ştiu să vă spun care dintre ele cântăreşte mai mult. Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Mi-am dorit să am un loc doar al meu, unde să scriu ce-mi trece prin cap. Blogul meu nu este nişat din acest motiv. Iniţial, mă orientasem către subiecte de parenting, acumulasem destul de multe informaţii în perioada sarcinii, pe care voiam să le împărtăşesc cu cititorii mei. Am observat apoi că bloggerii ce activează pe nişa de parenting participă la tot felul de evenimente, de la care îşi iau informaţiile, evenimente la care eu nu aş fi putut să ajung. Aşa că m-am răzgândit. Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? Eu am mai scris pe blog prin 2010, dar am renunţat atunci din lipsă de timp. Am revenit în ianuarie 2018 cu acest blog pe aceeaşi platformă (Blogger) şi am trecut rapid pe WordPress (întâi varianta gratuită – martie 2018, apoi pe domeniu propriu – noiembrie 2018). După cum vă puteţi da seama, ador munca din spatele blogului, cel puţin la fel de mult ca redactarea articolelor. Mă ocup singură de blogul meu. Cum s-ar spune, eu centrez, eu dau cu capul. Când nu am idei de subiecte, mă găsiţi butonând în culise. Sfatul meu pentru cei care vor să-şi facă un blog şi nu ştiu nimic despre asta este să înceapă cu platforma gratuită, pentru a se familiariza. Am observat (cred că nu e regulă generală) că există doar 2 opţiuni, atunci când ai blog pe domeniu: fie plăteşti pe cineva să se ocupe de mentenanţă şi să-ţi rezolve eventualele probleme tehnice, fie înveţi să le faci/rezolvi tu. Nu cred că există o cale de mijloc. Personal, de la găzduire n-am primit ajutor nici măcar cu mutarea blogului meu la ei, de alte probleme ce s-au ivit pe parcurs nici nu mai spun. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging? Când m-am înscris în SuperBlog, n-aveam habar despre ce e vorba, am văzut-o ca pe o provocare (şi ce provocare!). Citisem regulamentul şi am urmat paşii pentru înscriere. Am participat pentru prima oară la Spring SuperBlog 2019 şi mi-a plăcut mult. Atât de mult încât am revenit în ediţia de toamnă! Ai participat, așadar, de două ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost în realitate! Nu am ştiut cum va fi, doar mi-am urmat instinctul. Cei dragi m-au susţinut şi au crezut în mine. Iar eu am simţit că n-are cum să fie rău. În realitate, am trecut prin multe stări: satisfacţie, bucurie, supărare şi dezamăgire. Dar, mai presus de toate acestea – căci ele se pierd după terminarea competiţiei – sunt mândră de mine că am reuşit să termin ambele ediţii în poziţia de finalistă şi pe un loc care pe mine mă mulţumeşte în prezent. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? S-a întâmplat! Am vrut să abandonez, simţeam că nu mă mai motivează nimic. Am reuşit să văd luminiţa de la capătul tunelului, când am analizat “la rece” situaţia, şi am rămas. Sunt convinsă că mi-ar fi părut rău, pentru că nu-mi place să las lucrurile neterminate. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, în special, în urma competiției? Cea mai mare realizare a mea este că am cunoscut o mulţime de bloggeri, pe care îmi doresc să îi întâlnesc şi offline la un moment dat. Şi blogul meu a avut de câştigat, am publicat articole cu regularitate pe durata celor două ediţii. Creştem împreună! Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentei ROX la prima participare? Cel mai preţios: nu lăsa articolele pe ultima sută de metri. Nu am reuşit să-mi urmez propriul sfat pe durata ediţiei de toamnă… Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Fotografiile surprind doar frânturi din viaţă şi nu cred că aş putea găsi una care să mă reprezinte în totalitate. Îmi plac deopotrivă fotografiile vechi şi cele recente. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Nu am în plan niciun proiect. Consider că scrisul pe blog este un hobby pentru mine deocamdată, ce mă relaxează sau mă provoacă să ies din zona de confort. Nu trăiesc din asta. Mi-ar plăcea să mai particip şi la ediţiile următoare, dar nu promit nimic. Îmi voi asculta instinctul! Iar voi veţi afla la momentul potrivit. Și pentru că pe la ferestre cad steluţe, iar pe foc sunt sărmăluţe, bradul e împodobit, moşul e din nou grăbit, peste tot e bucurie şi Crăciunul iarăşi vine, eu vă urez tuturor Sărbători fericite și un An Nou cu mii de bucurii! Găsiţi noutăţile despre Rox Clapa și Jurnal de Mămică şi pe reţelele sociale, atât pe Facebook, cât şi pe Instagram.  

Articolul Rox Clapa – mamă cu normă întreagă și super blogger de succes apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/rox-clapa-super-blogger-de-succes/feed/ 6 6678
Puzzle Punks Escape Room Brașov. Scapă dacă poți! https://www.almonacalatoreste.ro/puzzle-punks-escape-room-brasov-scapa-daca-poti/ https://www.almonacalatoreste.ro/puzzle-punks-escape-room-brasov-scapa-daca-poti/#comments Sat, 21 Dec 2019 14:34:52 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6698 Puzzle Punks Escape Room Brașov este cea mai nouă cameră de evadare deschisă în orașul de la poalele Tâmpei. Camera tematică este inspirată de serialul Games of Thrones, iar provocările, pe măsură. Când, în ce împrejurări, cu cine și mai ales cum m-am descurcat la Puzzle Punks Escape Room Brașov vă povestesc în rândurile de mai jos. La fel ca și anul trecut, Gala SuperBlog 2019 ediția de toamnă, a avut loc la Hotel Royal în Poiana Brașov. De data asta, pe lângă antrenul oferit de Anca Chirvase și Formația Ciprian Dan, Claudia și Albert ne-au mai pregătit o surpriză: 60 de minute într-o cameră de evadare. Împărțirea pe echipe s-a făcut în funcție de preferințele fiecăruia și de ora de plecare a trenului din gară. Conform ultimului criteriu, eu am făcut echipă cu Emil Călinescu, Diana, Violeta, Ioana și Givan, zis Gigel. Sub sloganul„Blogging is coming”, echipa „Internet Explorers” a pornit la vânătoare de indicii. Puzzle Punks Escape Room Brașov. Scapă, dacă poți! Dacă nu sunteți familiarizați cu conceptul de escape room, aceasta este o cameră închisă în care o echipă formată din 2-6 persoane trebuie să găsească indicii și să rezolve puzzle-uri pentru a debloca ieșirea, totul în 60 de minute. Primul puzzle pe care a trebuit să îl rezolvăm a fost să găsim adresa corectă. Din cei șase membri ai echipei, numai unul era familiarizat cu camerele de evadare și doar doi cu celebrul serial. Ați intuit perfect că eu nu mă încadram în niciuna din aceste categorii. După câteva minute de instructaj, am primit brief-ul, adică misiunea: Cetatea de scaun a Regelui este sub asediu. O flotă inamică numeroasă atacă într-o oră, iar singura scăpare  este alchimistul cetății, care a descoperit rețeta pentru Wildfire – focul sălbatic, o poțiune miraculoasă, care arde tot ce îi stă in cale, chiar și pe apă. Alchimistul a fost răpit și nimeni nu știe unde se află poțiunea magică. Comandantul Gărzii Regale v-a trimis pe voi, cei mai loiali soldați, în laboratorul vraciului, pentru a găsi focul magic și a salva cetatea de la distrugere. Am găsit un indiciu, ce fac cu el? Camera este semi-obscură, iar muzica, în surdină, creează o atmosferă de mister. Decorul este extraordinar și toate elementele sunt de bună calitate: flamuri, blazoane, hărți. În circa 15 minute, am găsit o mulțime de indicii: simboluri zodiacale, cifre, litere, grupuri de litere și grupuri de puncte care sugerau combinații de cifru. Partea cea mai grea a fost să găsim corelația dintre ele. După 45 de minute, când ultimul puzzle a fost rezolvat, am crezut că am deblocat ușa. Țeapă! Deblocasem doar un alt indiciu care ducea la multe alte puzzle-uri. Ce am învățat din prima experiență la escape room Brașov Puzzle Punks Escape Room Brașov este una dintre cele mai grele camere de evadare din țară Se pare că nici cei mai experimentați jucători nu au reușit să iasă într-o oră fără să apeleze la Shame Bell și să primească indicii suplimentare. Escape room este un joc de echipă Unii sunt buni căutători, iar unul trebuie să centralizeze indiciile. Cred că numărul ideal de membri într- echipă este de 4-6, iar puzzle-urile să fie rezolvate de echipe de 2. Toate indiciile pentru deblocarea ușii se află în cameră și la vedere În spatele mobilei și sub covoare nu se află nimic. Singura forță de care ai nevoie este cea a minții Mecanismele cedează ușor dacă puzzle-ul este rezolvat corect. Dacă ceva nu se deschide, nu forța și nu folosi un ciocan mai mare. Folosește-ți perspicacitatea. Dacă trișezi, pierzi În cameră nu este permis să faci fotografii și nici să folosești telefonul mobil. Am primit, totuși, permisiunea să folosim lanterna telefonului. La cât sunt eu de chioară, am crezut că e un lucru bun. N-a fost. Unul dintre puzzle-uri se deblochează la lumină, dar din cauză că a fost prea intensă, coechipierii mei nu și-au dat seama de următorul indiciu. Chiar dacă nu am reușit să rezolvăm toate misterele, a fost o oră în care ne-am distrat cu dragoni, ouă de dragon și poțiuni adevărate. Ia-ți prietenii sau organizează un team-building la Puzzle Punks Escape Room Brașov: Cine? Oricine, inclusiv copii în vârstă de 7 ani, în echipe de 2 – 6 persoane. Copiii sub 16 ani trebuie să fie însoțiți de un adult. Când? Zilnic, între orele 10.00 și 22.00, cu o rezervare prealabilă. Este recomandat să ajungeți cu 10 -15 minute înainte de ora stabilită. Cât timp? 60 de minute. Unde? Brașov, str. Mihail Kogălniceanu nr. 11, etajul 7. Dacă ți-a plăcut articolul, distribuie pe Facebook să afle și prietenii tăi. Ne vedem și pe Instagram.

Articolul Puzzle Punks Escape Room Brașov. Scapă dacă poți! apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/puzzle-punks-escape-room-brasov-scapa-daca-poti/feed/ 7 6698
Sorina Ciocârlan ne deschide Scrinul cu cărți https://www.almonacalatoreste.ro/sorina-ciocarlan-ne-deschide-scrinul-cu-carti/ https://www.almonacalatoreste.ro/sorina-ciocarlan-ne-deschide-scrinul-cu-carti/#comments Tue, 17 Dec 2019 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6663 Bine v-am regăsit! De cum s-a încheiat competiția SuperBlog, am reluat seria de interviuri „La taifas cu superbloggeri”. Săptămâna trecută am stat de vorbă cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate. Astăzi, o am ca invitată pe Sorina Ciocârlan, o tânără pasionată de lectură și care deschide pentru voi Scrinul cu Cărți. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în culisele blogului Scrinul cu cărți. Povestește-ne mai multe despre tine! Sorina Ciocârlan: Cred că mulți mă știu deja de la Literatura pe tocuri, site-ul literar pentru care scriu de 4 ani și care m-a propulsat în lumea blogging-ului înainte de Scrinul cu cărți. Îmi plac cărțile și filmele bune, am făcut din scris nu numai o pasiune, ci și un mod de viață. Deși în viața de zi cu zi am o profesie diferită de blogging, încerc să mă împart eficient, astfel încât să am timp pentru tot ceea ce-mi propun să duc la bun sfârșit. Sunt adepta thrillerelor și romanelor polițiste (Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu) și iubesc pisicile. Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Cum am spus deja, atunci când am creat blog-ul personal, deja scriam de ceva timp pentru Literatura pe tocuri și alte site-uri. Recenzii de carte și film, articole, advertoriale, participări împreună cu echipa la câteva ediții SuperBlog… Atunci când mi-am creat blogul, m-am gândit că vreau să am un loc al meu, în care să-mi scriu propriile articole și recenzii. Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? E dificil de spus, pentru că depinde de fiecare. Depinde de ceea ce-ți dorești, de așteptările pe care le ai. Argumentul pro este faptul că blogul este o creație a ta, un loc al tău, în care tu decizi ce publici, care te reprezintă. Argumente contra ar fi cele legate de timp (sau lipsa lui, mai degrabă), de bani, dacă decizi să cumperi spațiu online… Mulți cred că e ușor să întreții un blog. Ei bine, nu este. Presupune să scrii, să promovezi, să răspunzi la comentarii, iar toate astea cer timp și dispoziție. Un blog de care te ocupi ca lumea este ca al doilea job și de multe ori, când vii acasă după o zi obositoare de muncă, nu mai ai chef să investești și în blog. Acum depinde de dorințele, scopurile, așteptările fiecăruia și de argumentele care cântăresc mai mult atunci când sunt puse în balanță. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnirea cu deja celebra competiție de blogging? Prima întâlnire a fost acum ceva ani, în primăvara lui 2016. Am participat atunci cu echipa Literatura pe tocuri și a fost super, am fost finaliști și ne-am clasat pe locul 18. Ediția aceasta este prima la care am participat singură, cu blog-ul meu. Ce să zic, a fost și frumos, și greu. Frumos pentru că îmi place să scriu, greu pentru că m-am lovit de ceea ce spuneam mai devreme, cu problema lipsei timpului, iar atunci când ești singur, nu în echipă, ca până acum, se simte. Termenele limită și unele cerințe ale sponsorilor mi-au pus capac, nu aveam timpul fizic pentru a scrie la anumite probe. Frustrante mai erau și notele de 90, 90 și un pic, suficient de mari să nu mă plâng, dar suficient de mici pentru a nu câștiga nimic. Povestește-ne cum ai crezut că va fi competiția SuperBlog și cum a fost în realitate. La prima participare m-am dus fără să știu nimic, dar m-am adaptat pe parcurs. Nu știam prea multe atunci despre advertoriale, dar văzând și făcând. La participarea de anul acesta, a fost cam cum mi-am imaginat, pentru că deja știam cum merg lucrurile. M-am așteptat să nu scriu la toate probele și așa a fost. Nu mă așteptam să mai fiu dezamăgită de modul de jurizare, având în vedere că mai trecusem prin asta, dar am fost. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? O, da! Că locul meu nu e acolo nu am simțit, știu că scriu bine și că meritam note mai mari la unele articole. Momente care să mă pună în dificultate? Din plin! Sunt convinsă că oricine preocupat de competiție a avut. De fapt, am și abandonat, în momentul în care mi-am dat seama că nu am timpul fizic pentru a face față termenelor limită cât mai strânse și cerințelor din ce în ce mai stricte (număr limită de cuvinte, creativitate și originalitate de te doare capul, în condițiile în care trebuie să fii relaxat și liniștit pentru așa ceva, iar eu eram obosită și stresată). Când mai primești și un rezultat nesatisfăcător, în condițiile în care ai scris articolul cu drag și sârg, dedicându-ți timpul în care puteai să faci altceva mai relaxant, păi atunci chiar că-ți vine să-ți bagi picioarele! Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, în special, în urma competiției? Faptul că am reușit, totuși, să scriu articole croite după cerințele tehnice, respectând o anumită limită de cuvinte și termenele limită, în domenii față de care nu am nicio înclinație (materiale de construcții, proiectarea unei case, cârligul de remorcare al mașinii, ștampile). Culmea, la aceste articole am luat note mai mari, iar la cele scrise cu drag, unde mi-a plăcut tematica, am fost notată mai slab (cafea, călătorii, Farmec, Meli Melo). Din postura de participant Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului Sorina la prima participare? Nu te stresa, maică! Nu merită, tot cât vor ei îți dau! Asta nu înseamnă să nu-ți dai silința, să nu muncești pentru un articol cât mai bun, pentru tine și blogul tău! Tu scrie acolo cât de bine știi, dar dacă vezi că e prea solicitant, obositor și frustrant, dacă îți afectează alte planuri, nu ezita să iei o pauză! Fă cum e mai bine pentru tine! Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Am multe. Cred că cea de pe terasa din Taormina, când citeam. Îmi reprezintă pasiunea pentru citit și specificul blogului, într-o locație pitorească. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Nu știu să-ți zic, eu mai mult „văzând și făcând”, nu obișnuiesc să planific. E prea devreme să spun acum dacă voi participa la ediția SuperBlog din primăvară. Probabil mă voi înscrie, nu știu, depinde de ce se va întâmpla în viața și profesia mea atunci. Îți mulțumesc, Sorina și te aștept la următoarea ediție SuperBlog cu alte articole pline de sensibilitate. Pe Sorina Ciocârlan o puteți urmări pe blog și pe pagina de Facebook.

Articolul Sorina Ciocârlan ne deschide Scrinul cu cărți apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/sorina-ciocarlan-ne-deschide-scrinul-cu-carti/feed/ 6 6663
La taifas cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/ https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/#comments Tue, 10 Dec 2019 05:00:00 +0000 https://www.almonacalatoreste.ro/?p=6617 Când am participat prima oară la SuperBlog, am avut impresia că e o competiție de scris viteză. Responsabil de această gravă inducere în oroare eroare a fost Emil Călinescu, superblogger cu greutate, la propriu și la figurat. Nici nu se lansa bine proba, nici nu mă dezmeticeam bine ce vrea să spună autorul, adică sponsorul, în enunț și cerințe tehnice și hop, Călinescu livra articolul de parcă avea „servitele” la purtător, ca în anii studenției. Vine astăzi la taifas cu superbloggeri Emil Călinescu, autor de multe bloguri. Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în spatele tastaturii. Povestește-ne mai multe despre tine! Emil Călinescu: Vreau sa cred ca eu sunt acelasi de pe blog. Fix asta imi propun: ca in online sa fiu acelasi pe care-l vedeti si-n offline. Cat imi reuseste ramane de vazut. Altfel, avand in vedere ca cu asta-mi ocup timpul, cu online-ul, alte chestii nu prea am de adaugat. Sunt blogger din 2008, absolvent de doua facultati (Sociologie si drept), de master (Sondaje, marketing si publicitate – sociologie) si era sa fiu si doctor, adica blogger cu doctorat, chestie pe care am abandonat-o si in anumite momente o regret. Ma laud, de asemenea, cu faptul ca nu am avut niciodata sef si nu am lucrat niciodata intr-o corporatie. Sunt nascut in Oltenia, dar crescut si educat in Pantelimon, lucru care se vede de la o posta. Ascult orice fel de muzica, orice gen, inclusiv manele, pe care am de gand sa le ascult la maxim in Centrul Timisoarei la urmatoarea mea vizita acolo. Lucru pe care l-as face in orice alt oras unde acest gen musical ar fi/va fi interzis. Restul chestiilor le descoperiti singuri. Puteti sa cititi si acest articol, chiar daca el n-a mai fost actualizat de ceva timp. Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal? Corecta intrebare si la mine este fix unul dintre motivele pentru care mi-am facut blog. In 2008 erau la moda forumurile, loc unde trebuia sa respect regulile. Luam repede suspendare din te miri ce motiv. Drept urmare, satul sa fiu nevoit sa ma camuflez (aici e voie sa zici ceva, dar nu e voie sa zici chestia asta; aici vorbesti despre muzica, nu si despre politica; aici vorbesti despre filme, dar nu aduci vorba despre muzica, mai ales ca tu asculti manele, iar onor proprietarul forumului e, ghici ce, rocker!), mi-am facut un locsor al meu, unde eu fac regulile. Iar regula principala este ca nu exista cenzura (decat in cazuri extreme, in care comentatorul vine doar sa injure). In rest, poate avea orice fel de opinii atat timp cat le argumenteaza si le asuma. Inclusiv daca ma critica (dur?) pe mine. Iar blogurile colective imi displac. Ca si site-urile. Frecventez des bloguri colective de literatura si urasc sa nu stiu cine a scris articolul in cauza. Nu exista o parere unitara a acelui articol. Sa stiu, X e pasionat de SF-uri si uraste cartile romantice. Nu, acolo e un haos, fiecare scrie despre genul sau preferat, drept urmare pe astfel de site-uri gasesti pareri ultra-pozitive despre aproape toate cartile. Imi vine sa borasc deseori. Drept urmare, bine ca nu m-a convins nimeni sa scriu pe vreun site colectiv. Am avut propuneri destule. Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra? Nu exista argumente unice. Nu pot sa spun ca poate sa se gandeasca la argumentele pe care le-am avut eu. Nu de alta, dar eu mi-am facut blogul in 2008, cand insemna ceva, si aveam varsta de 22 de ani. Acum este 2019, iar cel care vrea sa isi faca blogul are o varsta. Poate avea 14 ani, dar poate avea 40. E logic sa nu ai acelasi discurs, sa ti-l modifici in functie de adresant. Ca sfat general, unic, daca ai peste 22 de ani fa-ti direct blog pe domeniu. Punct wordpress punct com suna bine doar daca esti elev sau student fara bani. Daca esti angajat si scrii pe subdomeniu pari zgarie-branza. Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging? Cam la fel. O competitive care provoaca dependenta. Cred, de fapt, ca simt nevoia ca cineva, nu conteaza cine, sa-mi evalueze munca. Desi injur mult si des sponsorii competitiei, ei dau ceea ce 90% dintre clientii mei nu imi ofera: feed-back. Deseori colaborez cu X, ii livrez ce imi cere apoi nu ma mai contacteaza. Nu-mi spune de ce, nu imi reproseaza nimic. SuperBlog are marea calitate de a te calibra. Uneori nu-ti spune exact ce ai gresit, dar macar iti spune cat de aproape de asteptarile sponsorului esti.  Ceea ce inseamna ceva extrem de important. Sa nu mai zic de ideea de a scrie constant la termen. Ai participat de mai multe ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate. Nu stiam cum va fi, fix d-aia m-am inscris. Sa vad cum e. Desi sunt multe lucruri pe care le am de reprosat, ceva ma face sa continui. Pana cand nu stiu. S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi? Am si abandonat candva, atunci cand o editura m-a pus sa scriu o scrisoare de dragoste si sa scot tot romantismul din mine. L-am scos, cu tot cu mine din competitie. Am vrut sa nu vomit citindu-mi propriul articol. Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, in special, în urma competiției? Cunosc persoane faine, fac cunoscute blogurile (am participat de-a lungul timpului cu mai multe), ma fac cunoscut sponsorilor (am castigat cateva colaborari datorita competitiei). Si, bineinteles, adrenalina din timpul competitiei. Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului EMIL la prima participare? Nu-mi place sa primesc sfaturi, din acest motiv evit sa le si dau. Dar pentru ca stau foarte aproape de strada Pierre de Coubertin, prefer sa-l citez pe el, in limbajul curent: “Important e sa #participi”. Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare? Nu. Si ma bucur ca ai pus intrebarea asta, caci eu am o relatie speciala cu fotografiile. Imi place foarte mult sa apar in poze, imi plac pozele fara filtre, fara anularea defectelor. Imi plac, de asemenea, pozele recente. Niciodata nu am schimbat poza de profil ori cea de coperta cu una mai veche, ci tot timpul am pus in locul celei vechi una mai noua. Mai buna sau nu, dar macar mai noua. Mi se pare absurd sa tii o poza 6 ani, asa cum au unii. Iar poza reprezentativa nu exista. E una care imi place cum a iesit, dar daca fac peste o luna o alta care-mi place, aceea va aparea pe profil. La fel sunt si cu obiectele si cu tot. Nu exista obiect preferat, ci mi se pune pata pe unul, apoi pe inca unul si tot asa. Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ? Nu stiu. Mai e pana-n martie. Sunt 50% sanse sa stau pe bara. Ori, in functie de perspectiva ta, sunt 50% sanse sa particip. Depinde din ce unghi privesti 😊 Iar proiecte noi am tot timpul in cap. Timp n-am sa le pun in aplicare. Altfel, eu am 11 bloguri si abia am timp de ele. Daca-mi permiti, le voi prezenta in ordine cronologica: Primul meu blog, https://emilstudentulminune.wordpress.com/, lasat asa, cu subdomeniu, pe care scriu putin. Dar care are inca autoritate si care are multi abonati (candva in 2008; initial am avut unul pe blogspot, dar m-am mutat repede pe wordpresS). A urmat https://emilcalinescu.eu/, blogul personal, emblema. Blog-cv, blog pasaport, asa-l numesc unii. A aparut pe data de 4 iulie 2012. A urmat, fix pe 29 noiembrie in acelasi an, de ziua mea de nastere, https://www.minunat.eu/. Cel mai minunat punct eu blog. Au trecut 2 ani de la primele bloguri pe domeniu pana sa-mi fac primul blog de nisa: https://cinemil.ro/. 29 noiembrie 2014. Pe nise asemanatoare mai am https://lateatru.eu/, https://citestemil.ro/ (blogul cu care am participat la SuperBlog 2019) si https://lastadion.eu/. Am si un blog politic, https://politicalinescu.ro/, pe care scriu doar cand simt nevoia. Logica acestui blog a fost oarecum ciudata: am vrut sa izolez politica intr-un colt, sa nu mai fac politica printre filme, spectacole de teatru ori articole despre evenimente. Si bine am facut. http://cristianmanea.eu/ este un proiect pe care candva il avusesem, al unui personaj. Din pacate, proiectul este de vreo 3 ani abandonat. Candva imi facusem si vlog, pe care inca-l mai am. Si el abandonat. Ii facusem si blog, caci planul meu era sa explic clipurile. http://blond.ro/ este adresa, daca sunteti curiosi. Ultimul, dar nu in cele din urma, este blogul de mancare: https://halestemil.ro/. Si pe el ar fi trebuit sa scriu mai des. Sper ca la anul sa gasesc mai mult timp. Legat de poze, transmit public: Almona va alege singura pozele care-I plac de pe facebook-ul meu. Rugamintea este sa fie cu cat mai putine persoane in jur (gdpr gen) si sa fie cat mai noi. Atat timp cat nu am vreo poza preferata, orice poza de acolo este buna pentru mine. Buna pentru Romania, cum era un afis acum nu multi ani 😊 Pentru fanii care ma citesc aici, mai semnalez cele 2 conturi de Instagram pe care le detin: CitestEmil si EmilCalinescuPunctEu. Îți mulțumesc, Emil și sper că îți plac fotografiile pe care le-am ales. Iar pe voi vă invit să vă abonați la news-letter pentru următoarele interviuri din seria „La taifas cu superbloggeri”.

Articolul La taifas cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate apare prima dată în Almona călătorește.

]]>
https://www.almonacalatoreste.ro/la-taifas-cu-emil-calinescu-superblogger-cu-greutate/feed/ 17 6617