Frânghia – o poveste de dragoste amară

Astăzi am găsit pe Facebook o glumă. Proastă și vulgară. Și ce-i cu asta, veți spune. Spațiul virtual, la fel ca și cel real, debordează de vulgaritate și prost gust. Sunt și lucruri frumoase, interesante, unele chiar inteligente. La fel ca în lumea reală. De regulă, când îmi apar astfel de chestii în „News-feed”, ignor și trec mai departe. Și totuși, o tâmpenie în plus pe lângă multe altele, mi-a atras atenția și chiar am pus un comentariu. Cu siguranță n-a fost citit. Dar întâmplarea cu pricina a inspirat articolul de față. Despre o poveste de dragoste amară.

Îmi doream de mult să-l scriu, dar parcă nu găseam momentul potrivit. Și iată cum, o glumă proastă, în care două perechi de chiloți pe aceeași frânghie reprezintă o declarație de dragoste, a fost declicul de care, poate, aveam nevoie.

*

Frânghia… un lucru aparent banal, căruia fiecare îi găsește altă întrebunțare și altă semnificație. O iubim și o detestăm, deopotrivă.

Pescarul și navigatorul nu pot trăi fără ea. Îsi pun toată încrederea în forța ei; știu că va ține bine legată la țărm barca. Doar în ancoră, fără legătura temeinică a frânghiei, barca s-ar transforma într-o coajă de nucă purtată pe valuri.

Alpinistul este la fel de încrezător că-l va susține în ascensiunea temerară spre înaltul cel mai înalt. Sky is the limit, nu-i așa?

Răufăcătorul o urăște. Urmele ei pe încheieturile mâinilor sunt stigmatul pe care trebuie să-l poarte.

Nici victima legată nu o iubește. A lăsat urme adânci pe suflet și i-a strangulat visele.

Pentru sinucigaș, e calea e spre eliberare. O frânghie și un nod îl scapă de toate grijile, angoasele și frământările.

*

Poate o frânghie să scrie o poveste de dragoste? Da. Poate. Am ascultat-o de nenumărate ori și v-o spun și vouă.

Frânghia – o poveste de dragoste amară

“Mi-e teamă, dar rămân să-ți spun că te iubesc”.

Ți se pare firesc, căci ne-am făcut vise împreună. Dar “viața mea e ca o barcă ce leagănă în bătaia valurilor” […] „În timp ce-ți mângâi trupul, caut singur soluții pentru marile noastre probleme”.

Tu taci și accepți.

„Aș vrea să uit nopțile de coșmar. Dar râmân aici, pentru amândoi”.

Îți convine pentru că te-ai obișnuit. Nici măcar nu îți imaginezi viața noastră altfel.

Dar hai să facem un exercițiu de imaginație!

„Cum ar fi dacă pe frânghia ta nu vor mai rufele mele?”

Iar dacă imaginea unei frânghii dezgolite nu te doare, ce spui despre „un pat dublu doar pentru tine?”

Astfel a spus, în versuri simple, Pantelis Pantelidis, o poveste de dragoste amară.

Frângiile tale ce povești spun?

Foto credit: @Fany Crave – unsplash.com

4 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. O metaforă interesată dar nu-i obligatoriu ca poveștile să fie amare. E multă bucurie în lume și franghia goală te scutește de spălat. Ai timp de restaurant … Pe mine, sincer, m-a amuzat gluma cu chiloții, e mai pragmatic, așa…

  2. Iar ma apuca amocul…ca de fiecare data cand il ascult…si imi vine sa-i dau vreo doua palme…pentru ca nu a gasit altceva mai bun de facut decat sa moara.
    Un talent rar…cu vocea si charisma lui ar fi putut sa iti faca poezie si din lista de cumparaturi …si sa te infioare…

    1. Din păcate, tot ceea ce este bun și frumos durează prea puțin. Sau poate durează atât cât trebuie, dar noi suntem prea lacomi și vrem din ce în ce mai mult?
      Totuși, a plecat lăsând în urmă un ocean de frumos.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *