Hop on-hop off – Insula Thassos circuit cu autobuzul

Una dintre cele mai comode variante de a descoperi insula Thassos atunci când nu avem un mijloc de deplasare propriu sau închiriat (autoturism, scuter, ATV) este autobuzul. Vă spuneam aici ca autobuzele KTEL acoperă toate localitățile insulei, de la stațiunile de pe coasta pâna la satele de munte. Compania pune la dispoziția călătorilor două curse pe zi care fac ocolul insulei, una pornind din Limenas spre vest, prin satul Prinos și cealaltă spre est, prin satul Panagia. Totodată, se poate cumpăra un bilet valabil o zi întreagă care oferă posibilitatea de a vizita mai multe locuri, așa cum facem cu autobuzele turistice hop on-hop off. Programul si prețurile biletelor le găsiți aici.

Pe urmele printesei Alyki

Pornim dimineață din Potos din stația aflată vis-a-vis de Hotel Olimpion, trecem pe lângă plaja San Antonio, privim de sus Rosogremos si încercăm să dibuim printre copaci golfulețul Notos. După aproximativ 15-20 de minute ajungem la Mănăstirea suspendată a Sf. Arhanghel Mihail. Aglomerație mare, câteva autocare si zeci de turiști așteaptă să intre și fac primele fotografii. Decidem în ultimul moment să nu coborâm, ne continuăm drumul și după nici 5 minute ajungem în Alyki. Întrebăm cât timp avem până la următorul autobuz și aflăm că avem la dispoziție două ore de plimbare. Peninsula are două plaje. Una destul de mare, amenajată cu șezlonguri și umbrele și unde se poate lua masa la una dintre cele trei-patru taverne. Plaja este de nisip amestecat cu pietricele, iar în apa sunt ceva pietre. Este locul în care acostează vasele de croaziera care pleacă din Limenaria. Cea de a doua se află in spatele tavernelor si este neamenajată (sau cel puțin nu era când am văzut-o eu ultima oară). Între cele două plaje este un sit arheologic, principalul motiv al opririi pe care am facut-o aici. Așezarea datează din sec. al VI-lea îHr și încă se mai pot vedea zidurile exterioare, câteva coloane de marmură, cimitirul și un templu închinat zeului Apollo. Principala ocupație a locuitorilor din acea vreme era exploatarea marmurei pe care o transportau cu precădere în Egipt. Necropola arată că așezarea era foarte bine dezvoltată și structurată pe categorii sociale foarte bine ierahizate. O criptă de mari dimensiuni, cu ornamente deosebite a fost locul de odihnă al prințesei Alyki, fiica unei căpetenii egiptene sosită în insulă să supravegheze transportul blocurilor de marmură. Pe dealul care începe din dreptul necropolei se află ruinele a două biserici din perioada creștinismului timpuriu, una din sec. al-V-lea dHr și cealaltă din sec. al VI-lea dHr.

Complexul arheologic Alyki

Altarele sunt circulare și orientate spre răsărit, spre deosebire de templele din antichitate ridicate în cinstea zeilor și care aveau altarele orientate spre apus. Ne continuăm drumul prin pădure și descoperim prim prima carieră de marmură, țărmul tăiat în blocuri perfecte. Priveliștea desupra mării este greu de descris și la fel de greu de imaginat cam cât de mare era suprafața insulei în acele vremuri. Un moment de respiro la umbra copacilor și ne pregătim pentru urcușul spre cea de-a doua carieră. Drumul este anevoios, pieptiș și, de multe ori poteca este blocată de pietre mari care trebuie depășite. Încălțămintea adecvată, dacă nu bocanci, măcar sandale de drumeție, este indispensabilă. La fel, cel puțin o sticluță cu apă este mai mult decât necesară pentru că pe traseu nu există sursă de apă potabilă. Cea de a doua carieră de marmură este mai mare și mai spectaculoasă decât prima.

Exploatarea de marmură din Alyki

Aici am văzut o coloană imensă care, din păcate a fost smulsă de valuri și a căzut. La ieșire se află un panou explicativ al operațiunilor desfășurate de cei care tăiau și transportau marmura. Drumul continuă deasupra mării unde pe lespezile de piatră se văd colonii întregi de arici de mare și iese pe plaja cu taverne. Ne îndreptăm spre stația de autobuz nu înainte de a savura o înghețată la una dintre tavernele de pe plajă.

Satele de munte – Panagia

Următoarea oprire o facem în satul Panagia. Stația de autobuz este chiar lângă vechea fabrică de ulei de măsline pe care nu ratăm ocazia să o vizităm. Avem noroc să găsim un grup cu ghid și să urmărim explicațiile cu privire la modul în care se extrăgea uleiul de măsline în urmă cu mai bine de 150 de ani. Custodele muzeului ne ia prin surprindere, acționează presa hidraulică și ne oferă un duș scurt. După plimbarea prin curtea fabricii și o scurtă incursiune în fabrica cea nouă, intrăm în muzeu și urmărim un film despre istoria prelucrării măslinelor. Intrarea este gratuită, iar la magazinul din interior se vând măslinele stafidite „throubes”, specifice insulei, ulei de măsline ambalat în sticle sau bidoane de 3-5 litri, dar și produse cosmetice pe bază de ulei de măsline.

 

Vechea fabrică de ulei de măsline

La taverna din centrul satului vedem din nou programul curselor de autobuz și constatăm că avem suficient timp să ne plimbăm pe străduțele înguste, printre case acoperite cu piatră. Ne oprim să vedem cele trei izvoare, sursa de apă proaspătă și rece a satului, apoi urcăm treptele spre podul de piatră peste un heleșteu în formă de inimă. Platanii din micul părculeț sunt plini de scorburi tot în formă de inimă.

Trei izvoare

Urcușul din sat n-a fost ușor, soarele ardea destul de tare, așa că am considerat că o pauză pentru un caffe-frappe cum numai în Grecia poți bea este mai mult decât bine venită. Pentru că mai avem suficient timp la dispoziție ne plimbăm prin centru căscând ochii prin magazinele de suveniruri, cu artă locală și, bineînțeles, la cele cu miere și dulcețuri.

Dragostea plutește în aer

Între timp, autobuzul își face loc cu greu pe străduțele înguste.

La pas prin Thassos Town

Următoarea destinație: Limenas sau Thassos Town. Începem periplul nostru în capitala thassiotă cu muzeul de arhelogie depre care vă spuneam aici, continuăm cu vechea Agora. Soarele arde din ce în ce mai tare, dar teatrul antic ne atrage ca un magnet.

Amfiteatrul din Limenas

E păcat să ajungi până aici și să nu urci până sus de tot să admiri priveliștea asupra portului vechi în toată splendoarea ei. Coborâm prin partea dreaptă cum privești marea, pe un drum de pământ până în portul vechi. Terminalul este în partea cealaltă a orașului, lângă portul nou în care acostează ferry-boat-ul, iar ceel mai plăcut drum este pe artera comercială. Zeci de magazine, taverne, baruri, forfotă. Pe una din străduțe am găsit un magazin pe care îl caut oriunde mă poartă pașii când merg în Grecia: magazinul de muzică. Nu cred că e mai mare 4m/4m, dar cred că aș putea sta acolo jumătate de zi fără să mă plictisesc. Rafturile sunt pline cu CD-uri cu muzică grecească și internațională. Nu rezist și completez colecția cu discuri semnate Haris Alexiou, Peggy Zina, Yannis Ploutarhos.Penultima oprire din micul nostru circuit a fost pentru o scurtă bălăceală la Skala Sotira. O plajă micuță de nisip și pietriș, amenajată, cu o tavernă și două bărulețe și un mic port de agrement. Am ajuns înapoi în Potos cu ultimul autobuz care plecase din Limenas, la timp pentru o binemeritată cină și un apus pe măsură.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *