jeep-trip-ikaria-platoul-erifi
Grecia,  Ikaria

Insula Ikaria jeep trip – supradoză de adrenalină

Pe măsură ce zilele treceau, vacanța în insula Ikaria devenea din ce în ce mai palpitantă, iar jeep trip pe platoul Erifi a fost momentul de maximă adrenalină.

În cea de a șasea zi a itinerariului ikarian, în jurul orei 8.30, la poarta pensiunii, a parcat un Mitsubishi Pajero. Locul Linei a fost luat de Panayotis, alias Peter, american de origine ikariană, la a doua generație. După schimbul de amabilități, mi-a scanat ținuta și s-a declarat mulțumit că nu apărusem în șlapi și aveam mâinile libere.

Insula Ikaria jeep trip – Mănăstirea Sf.Theoktistis

Primul obiectiv a fost satul Pigi aflat la circa 7 km de Gialiskari, lângă Kampos. Încă din perioada de documentare, trecusem pe listă Mănăstirea Sf. Theoktistis. Inițial, am făcut-o pentru forma ei bizară și a poziționării inedite. După ce i-am aflat povestea, m-am felicitat că am inclus-o pe lista must-see.

Mănăstirea Sf.Theoktistis

Ansamblul monahal este format din clădirea principală și 15 chilii care s-au transformat în spații de cazare și anexe administrative. La mănăstire nu se mai află nicio călugăriță și locul este un muzeu gratuit în aer liber.

Capela Theoskepasti Ikaria
Capela Theoskepasti – cea mai spectaculoasă capelă din lume

Nimeni nu știe exact când a fost construită, dar o inscripție arată că aceasta deja funcționa la 1688 când s-a făcut inventarierea lăcașelor cult. Din punct de vedere arhitectural, biserica se înscrie stilului de bazilică cu arcadă boltită. Pictura murală, tipic cretană, a fost realizată de Pantelis Hatzis, un învățat din insula Chios și ucenicul său.

Lăcașul de cult este închinat Sf. Osia Theoktistis, sărbătorită în Ikaria la 9 noiembrie. În prima duminică din septembrie, moaștele sunt scoase în procesiune.

Mănăstirea Theoktistis Ikaria
Pe zidurile crăpate, pictura murală originală este încă vie

Osia Theoktistis era o tânără din Molyvos, insula Lesvos. A fost răpită de pirați și dusă în insula Paros pentru a fi vândută ca sclavă. Tânăra reușește să scape și zeci de ani trăiește ca o pustnică până este găsită de niște marinari. Femeia îi roagă să îi aducă un preot, să o spovedească și împărtășească. Odată săvârșite tainele, femeia se stinge și marinarii o înmormântează. Întorși acasă și povestind întâmplarea, lumea este convinsă că este vorba de fata din Molyvos. O barcă este trimisă spre Paros să aducă acasă osemintele. Trupul ei este intact, dar naufragiul pe coasta insulei Ikaria întrerupe drumul spre Lesvos.

Mănăstirea Theoktistis Ikaria pictură murală
Fragment de pictură murală

Puțin mai sus de biserica mănăstirii se află Capela Theoskepasti unde se află moaștele sfintei. Capela Theoskepasti este, poate, cea mai spectaculoasă capelă din lume. Săpată într-o grotă acoperită de o stâncă imensă. La interior, iconostasul datează din anul 1894, însă pictura se presupune a fi fost realizată puțin după anul 1400.

Degustare de vinuri la podgoria Afianes

Insula Ikaria este locul de naștere al zeului vinului, Dyonissos. Fiecare gospodar are vinul lui, alb, roșu sau rose.

Vinurile ikariene sunt aspre și tari. M-am convins de asta la fiecare tavernă, dar am aflat mai multe la o degustare de vinuri la Podgoria Afianes.

În 1997, pe domeniul din satul Profitis Ilias, Nikos și Maria Afianes decid să cultive soiurile Fokiano și Begleri, să producă vinul prin metode tradiționale și să readucă insula Ikaria pe harta internațională a vinurilor.

De la cules și până la îmbuteliere, mijloacele moderne lipsesc cu desăvârșire. Strugurii sunt culeși manual și sunt zdrobiți cu picioarele în patitiri – un bazin de granit folosit în antichitate.

Emblema podgoriei Afianes este syfouni, o tărtăcuță cu tulpina curbată, pe care vechii greci o foloseau să scoată vinul din amfore.

Ceea ce în alte locuri este doar o reprezentație pentru turiști, la Podgoria Afianes e o zi obișnuită de lucru

Fidelă principiului antic potrivit căruia vinul este un medicament, nu doar o băutură, familia Afianes pune la fermentat mustul cu tot cu resturile de coajă și pulpă, astfel ca vinul să păstreze fungii naturali și să reducă la maximum cantitatea de sulfiți.

degustare de vin podgoria Afianes Ikaria
Pithari red – un vin cu gust bogat și culoare intensă

Pithari white

Primul vin pe care l-am testat a fost Pithari white, produs 100% din soiul Begleri. Este un vin alb sec, bogat în minerale, cu aromă de citrice, ierburi sălbatice și tutun.

Nu sunt eu mare cunoscătoare în ale vinurilor, dar am remarcat că vinul era cam tulbure. Motivul? Vinurile ikariene sunt nefiltrate. Din acest motiv, concentrația de alcool variază între 13 și 18,5%. Pithari white are 13% alcool, iar aroma persistă mult timp.

Pithari red

Cel de-al doilea vin a fost roșu, sec, 100% Fokiano. Pithari red este un vin greu, cu procent ridicat de alcool. Aromele pregnante sunt de cireșe negre și ardei iute.

Icarus rose

După două vinuri seci, a urmat unul rose, demisec. Icarus rose este un vin 100% Fokiano. Are aromă de fructe de pădure, piper alb și trandafir. La fel ca toate vinurile ikariene, este greu și gustul persistă ore întregi.

În toate cele trei vinuri am simțit un iz de zahăr ars. Dar puțin mai târziu, mi-am dat seama că de fapt era o aromă de fum. N-am rezistat și am întrebat cărui fapt se datorează acest lucru. A fost momentul în care Lefteris, somelierul de serviciu, m-a întrebat dacă am pregătire de specialitate. Aroma de fum este dată de amforele de pământ în care ikarienii fac vinul și puțini sunt aceia care o pot recunoaște.

unelte tradiționale muzeul vinului Ikaria
Kerastari – cană din teracotă cu trei ciocuri

Pe domeniile Afianes, familia a amenajat un muzeu al vinului, cu unelte vechi și vase din cele mai ciudate printre care kerastari, o cană cu trei ciocuri, din teracotă, pentru servirea vinului.

În curte, lângă patitiri, se află un amfiteatru unde pe timp de vară au loc diferite evenimente.

Tot pe domeniul Afianes poate fi văzută o casă tradițională ikariană, denumită și casă anti-pirați.

insula ikaria jeep trip casă tradițională ikariană
Casă tradițională ikariană, construită în jurul unei stânci. Prin orificiul de deasupra ușii este evacuat fumul de la sobă pentru a nu fi văzut de pirați

Dacă te tentează un tur al podgoriei și o degustare de vinuri (ar fi păcat să ajungi în Ikaria și să n-o faci), accesează acest site pentru mai multe informații.

Insula Ikaria jeep trip pe platoul Erifi – supradoză de adrenalină

Cireașa de pe tortul excursiei a fost platoul Erifi, o zonă plină de trovanți acoperiți cu jnepeni. Jur că dacă știam de la început pe ce coclauri ajung, mă gândeam de două ori. Mă bucur că n-am știut și, mai ales, că nu am dat înapoi.

Platoul Erifi insula Ikaria
Pe platoul Erifi, pietrele iau cele mai bizare forme

Puțin după ce am plecat de la podgorie, am părăsit asfaltul și am mers (o veșnicie mi s-a părut mie) pe un traseu de mountain-bike. Drum de pământ, cu bolovani, fără parapeți și pe care cu greu s-ar fi strecurat pe lângă noi o pisică.

trovanți platoul erifi insula ikaria
Trovanți uriași

Pe măsură ce înaintăm, vegetația se rărește făcând loc golurilor alpine, chiar dacă altitudinea nu depășește 900 m. Cu toate că sunt bine ancorată cu centura de siguranță, îmi țin echilibrul destul de greu și telefonul pornit pe înregistrare e dificil de stăpânit. Nu pot să nu admir măiestria cu care Peter reușește să țină mașina pe drumul accidentat.

Parcăm la umbra unui copac și urmează un scurt instructaj, nu înainte ca Peter să îmi verifice tălpile încălțărilor și să îmi dea un băț de drumeție.

Ghid montan insula Ikaria
Peter – cel mai calificat ghid. Fără el, insula Ikaria jeep trip ar fi fost doar o iluzie

Prima parte a drumului nu mi se pare grea și singurele probleme mi le ridică, din când în când, tulpinile de jnepeni care se încolăcesc ca niște șerpi.

De jur împrejur, piatră seacă, în cele mai bizare forme: o scoică uriașă, o masă cu scaune, un Sfinx.

Drumeție pe platoul Erifi

Traseul nu este marcat și nici țipenie de om. Doar două capre lăsate libere să pască în voie mai sparg din când în când liniștea.

Nu există potecă, doar pietre, mai mari sau mai mici peste care trebuie să trec cu mare grijă. Iar bățul mai rău mă încurcă decât mă ajută. Mă opresc să fac câteva câteva fotografii și încerc să țin telefonul cât mai bine, să nu mi-l zbore vântul. Cred că ceea ce vâd este punctul terminus al traseului. Nu sunt singura. Aflu că nici 1% din turiștii care vin în Ikaria nu ajung aici, iar când o fac, se opresc în același loc.

Trovant insula Ikaria platoul Erifi
Eu zic că e un Sfinx

După încă două – trei minute de țopăit peste blovani, se dezvăluie Paradisul. Un golf superb și nemărginirea mării.

Dacă în timpul zilei peisajul îți taie respirația, în timpul nopții cerul este o feerie. Platoul Erifi este unul dintre cele mai bune locuri pentru privi stelele. Cu condiția să nu bată vântul prea tare să răstoarne telescopul.

După mai bine de 10 ore, excursia „Insula Ikaria jeep trip” a luat sfârșit. Pe drumul spre Gialiskari am discutat cu Peter programul celorlalte zile și mi-a făcut o propunere, pe cât de surprinzătoare, pe atât de nerefuzat.

Dacă vrei să afli despre ce este vorba, aboneză-te la news-letter. Până atunci, ne vedem pe Facebook și pe Instagram.

Călătorește! Banii se întorc; timpul, niciodată.

22 comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.