Întâmplări hazlii în croaziera Blue-Caves-Navagio

După ce v-am povestit despre peripețiile prin care am trecut până să ajungem în Zakynthos, mi-am dat seama că până acum nu v-am spus nimic despre unul dintre cele mai frumoase momente  pe care le-am petrecut într-o vacanță în Grecia. Vă invit astăzi să ne îmbarcăm pe corabie și să navigăm spre una dintre plajele devenite simbol al insulei, cea mai fotografiată, cea mai popularizată și, deși nu-mi place absolut deloc expresia, un must-see în Zakynthos, Navagio.

Se spune că din greșelile tale înveți și din greșelile altora faci carieră. Carieră n-am ajuns să fac, dar am învățat din multele greșeli pe care le-am făcut, una dintre acestea fiind să cumpăr excursiile opționale de la agenția cu care mergeam în vacanță, dacă se poate chiar în prima zi, când încă eram zombie de pe drum. Sincer, nu recomand nimănui așa ceva, poate doar acelora care nu vorbesc o limbă străină și sunt dependenți de un ghid de limbă română. Cu lecțiile învățate în timp, undeva la jumătatea sejurului, am cumpărat o croazieră în jurul insulei de la una din agențiile din Alykanas. Pe lângă faptul că am ieșit mai ieftin, 20 de euro de persoană, am beneficiat și de un transfer privat Alykanas-Zante-Town și retur. După micul dejun, pe la ora 8.30, proprietarul agenției, Dionissios zis Billy, a venit la hotelul în care eram cazați, ne-a preluat într-o mașină cu spatele gol, cum îmi place mie să-i spun, un Suzuki Jimmny decapotabil și ne-a dus până în port.

Diminața în portul de agrement

Acolo ne-a încredințat căpitanului care a primit instrucțiuni clare cu privire la tratamentul de care urma să beneficiem pe parcursul călătoriei. Acesta ne-a condus pe puntea superioară și ne-a oferit locuri la umbră, pe partea stângă a navei, astfel ca tot drumul să putem vedea coasta dantelată. Prima oprire a fost la Blue-Caves, unde contra sumei de 7 euro de persoană, am fost preluați de ambarcațiuni mici și am făcut un tur al tuturor grotelor care s-a încheiat cu baie într-una dintre ele. Nu vă povestesc că în aceste grote nu pătrunde fir de soare și apa era sloi, iar când ne-am întors pe corabie toți avem o tentă de violet. Senzația este însă atât de plăcută, încât  mi-am spus că pe lângă celelalte atracții din Zakynthos aceasta este un must-try. Cei care nu au vrut să se plimbe cu micile bărcuțe au rămas la bălăceală pe lângă vas, iar cei mai curajoși și-au exersat săriturile în apă.

Blue Caves o încântare pentru ochi și suflet

Am ocolit apoi insula prin nord, pe lângă Cap Skinari unde se află cel mai mare steag din Grecia, dar cum vântul nu adia absolut deloc, stindardul era practic lipit de lance și n-am putut face nici măcar o fotografie ca lumea. În scurt timp am ajuns în golful în care și-a găsit sfârșitul corabia contrabandiștilor din anii ’80 și care a dat numele plajei Navagio (naufragiu). Văzusem zeci de fotografii, o văzusem live de sus, cu câteva zile în urmă, dar priveliștea de la intrarea în golf depășea orice imaginație. Mult timp am fost convinsă că fotografiile de pe internet au trecut printr-un amplu program de editare, și că este imposibil să existe în realitate o culoare a mării așa cum o vedeam în instantanee. Mai mult, ambarcațiunile acostate păreau așezate cu penseta pe apă, iar dedesubt se vedea și umbra. Ei, bine, și totuși există. Dar mie tot mai mult îmi place cum arată de sus. De gustibus… Debarcarea a fost cel mai amuzant moment al călătoriei. Corabia noastră fiind de dimensiuni medii, n-a putut acosta nici foarte aproape de țărm, dar nici foarte departe ca să putem fi transferați cu bărci pneumatice.

O pauză de bălăceală

În plus, nimeni nu ne-a spus că fundul apei este de pietricele mărunte de marmură (de aici și culoarea ca de neon a apei) în care te afunzi până la genunchi și care se comportă ca niște nisipuri mișcătoare. Dacă cineva ar fi fost inspirat să filmeze scena, ar fi luat cu siguranță un Oscar și ar fi detronat toate producțiile cu Stan și Bran și seria Jandarmilor. Eu am avut cele mai nobile intenții, numai camera n-a (mai) avut… baterii ☹️ Scena s-a derulat cam în felul următor: bebeluși trecuți din mână în mână, rucsacuri aruncate la prinzător și salturi care ar fi făcut invidios orice portar, camere ținute deasupra capului mai ceva ca pe un trofeu Europa League sau Grand Slam și, bineînțeles, zeci de perechi de șlapi “sădite” adânc in prundișul zakynthian, într-o încercare disperată de menținere a echilibrului. După ce toată lumea a ajuns în siguranță pe țărm, am primit „bilet de voie” pentru două ore de plajă, bălăceală, snorkel și ședință foto cu epava. Plaja nu este amenajată și nici prânzul nu este inclus în preț,

Dantelă în alb, turcoaz și violet

așa că pachețelul de acasă este cea mai gospodărească soluție, alături de sendvișurile de la bordul navei. Dacă nu aveți în dotare un termos  care să vă păstreze băuturile reci pe tot parcursul călătoriei, tot bărulețul de la bord este salvarea. Prețurile sunt destul de măricele, dar măcar nu beți apă clocită. Cele două ore s-au scurs rapid și sirena a anunțat îmbarcarea. Ca un sfat prietenesc, nu ignorați semnalul sonor, sperând în mod ușuratic că „doar n-o să plece fără noi”.

Bărcuțe suspendate

Grecii vă lasă în drum fără remușcări. Scena de la debarcare s-a repetat, într-o oarecare măsură, în timp ce căpitanul urla din toți rărunchii „take off your shoes!” Tardiv. Cei care încă mai aveau încălțări țineau de ele ca de sfintele daruri. Următoarea oprire a fost la Keri Caves unde am avut parte de o bălăceală pe cinste, apoi încă una pe Insula Marathonisi, insula sub formă de broască țestoasă, unde ar fi trebuit să vedem și faimoasele Carreta-Carreta, dar n-am avut noroc. Am văzut de pe mare stațiunea Porto Zorro și plajejele Banana și Gerakas, locul în care țestoasele depun ouăle și accesul este interzis după ora 18.00.

Kefalonia – o altă perlă a Mării Ionice

Cel mai mult mi-a plăcut stațiunea Marathias, ale cărei hoteluri sunt construite sub formă de vapoare care se văd extraordinar de pe mare. Ne-am întors în Zante-Town la ora 18.00, unde ne aștepta Billy să ne ducă înapoi în Alykanas, iar tot drumul am povestit depre minunățiile pe care le văzusem. Dacă v-am stârnit curiozitatea, vă recomand din suflet să vă bucurați de o asemenea experiență. Și pentru ca bucuria să fie completă, ar trebui să aveți la voi un rucsac (dacă se poate impermeabil), prosoape de baie, costum de baie (dacă se poate și de schimb), șapcă sau pălărie de soare, ochelari de soare, o bluză cu mânecă lungă, sau măcar o eșarfă care să acopere umerii, dacă sunteți sensibili, chiar și ceva cu care să vă acoperiți genunchii pentru că vântul este foarte parșiv și nu știți când vă prăjiți, loțiune de plajă cu factor protecție solară (de preferat 30%), gustări și apă, echipament de snorkel, cameră foto (video), baterii de rezervă și carduri de memorie, bani pentru o eventuală consumație la bar. Dacă vă sperie răul de mare, îl puteți combate ori cu Emetostop, ori cu ghimbir confiat,  însă fiți prudenți dacă le dați copiilor ghimbir pentru că este foarte picant.

2 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Foarte frumos! Îmi place stilul tău! Doamne apa ce culoare fină are…într-adevăr pare ireală! N-am ajuns în Grecia, decât pe partea continentală foarte puțin, dar sper ca cât de curând să fac și eu cunoștință cu insulele grecești atât de faimoase! 🙂

    1. Marea Ionica este absolut fenomenală. In Corfu este puțin diferită pentru ca fundul este in multe părți din nisip foarte fin. Dar in Zakynthos, Lefkada, Kefalonia este ireala. Abia aștept sa ajungi si sa ne spui cum ai văzut tu Grecia!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *