Issabela Cotelin șofer
SuperBlog

Issabela Cotelin, o bloggeriță convinsă că Se Mai Întâmplă

Au trecut Sărbătorile și prima săptămână din anul 2020. Sper că ați petrecut frumos și ați început anul odihniți și pregătiți să vedeți ce Se mai întâmplă. Invitata mea la taifas cu super bloggeri este Issabela Cotelin, o bloggeriță cu multă sensibilitate și care abordează subiecte diverse.

Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află in culisele blogului Se Mai Întâmplă. Povestește-ne mai multe despre tine!

Issabela Cotelin: Mă cheamă ca pe blog și ca pe Facebook, Issabela Cotelin, așa, cu doi de “s”. Întâmplarea asta m-a diferențiat atât de mult de restul fetelor cu același nume ca al meu și a trebuit să dau atâtea explicații, mai ales oficialităților, deși vedeau negru pe alb, încât n-am simțit nevoia unui pseudonim vreodată.

Iar numele blogului e traducerea aproximativă a expresiei Life happens, care e motto-ul unuia dintre copiii mei (am doi), mi-a plăcut prea mult.

În rest, sunt o umanistă absolută și, profesional, filolog.

Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal?

Mi le-am împărtășit inițial pe facebook… Dar dezamăgirea mea creștea proporțional cu transformarea comunicării în schimburi de emoticoane. Am încercat și câteva grupuri literare, pe aceeași rețea, dar dezamăgirea a fost și mai mare. Multă vorbă, de multe ori greșită gramatical chiar și acolo, multe poze și preluări, puțină creație reală și personală.

Am urmărit sporadic și topicuri de pe forumuri, dar nu m-a tentat prea mult să intervin, vorba altcuiva, înghesuială și reguli.

Așa că… Yes, I go again on my own (Whitesnake), acum 10 luni m-am decis să-mi fac blog și încă mă mai întreb de ce mi-au trebuit atâția ani.

De bloguri colective abia acum am aflat, habar n-am încă cum funcționează, dar mi-ar face mare plăcere să și particip, nu doar să le citesc.

Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra?

Nici eu nu știam nimic și a fost destul de greu, tehnic vorbind. Încă e, încă nu știu toate facilitățile, încă învăț din mers de la alți bloggeri. Pentru că toți sunt prietenoși și ajută mereu. E un sentiment frumos acesta și-mi doresc mult să fac același lucru pentru alți începători.

Deja am dat sfaturi și n-am nici cel mai mic argument contra blogging-ului, din contra, mi se pare cel mai pertinent loc de exprimare când ai ceva de spus. Ca o ultimă – sau primă – redută a unei civilizații virtuale în vagă derivă.

Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging?

Aceeași joacă, aceeași provocare și o mare, mare curiozitate. Același “de ce nu”.

Ai participat o singură dată la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate.

Acum, după ce a trecut, nu mai știu exact diferența… Știu doar că mă gândeam inițial la articolele pe care le mai scriam cândva prin cadrul unor redacții, dar acolo aveam doar subiectul dat, uneori câte o săptămână la dispoziție și o mare libertate în text. Am vrut să văd deosebirea… Si e foarte mare!

Am fost frustrată, am fost și fericită, încă există un sponsor anume de care nu vreau să mai aud, poate doi, dar o să treacă și asta.

În prima jumătate a concursului n-am prea știut cum să-l apuc, așa că am luat și note mari, și mici, adică 78, pentru că, incredibil dar adevărat, nu înțelesesem cerința… dar și toat cele patru premii. Apoi m-am prins care-i treaba, am luat numai note mari, peste 95 chiar, doar un 91, dar niciun premiu. Sincer… mi-a plăcut mai mult prima parte.

S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi?

Da… categoric! Momentul acela când te-ntrebi ce-ai tu cu un cârlig de mașină, de exemplu, când tot ce știi despre ea e că are patru roți și-un volan… Și-au fost câteva astfel de momente!

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personală și a blogului tău, in special, în urma competiției?

Prietenia păstrată cu bloggerii cunoscuți deja de pe wordpress, pe care, cel puțin așa m-au asigurat ei, am reușit să nu îi plictisesc două luni și faptul că m-am descurcat să mă transpun, din două în două zile (termenul dintre probe) în povești străine de mine. Și câteva prietenii nou conturate.

Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentei Issabela la prima participare?

Mai multă răbdare și mai puțină implicare emoțională, SuperBlog nu-i concurs literar, ci de diverse abilități îmbinate. Asta mi-aș spune mie. Altora, la prima participare, le-aș spune să nu abdice de la scrisul pentru ei înșiși sau pentru cititorii lor, în ciuda diverselor sentimente prin care trec în cele două luni. Constanta în orice e cheia oricărei reușite. În orice SuperBlog pierzi bătălii, dar câștigi războiul de integralist. Toate acestea, sigur, numai după ce-ți definești ție însuți ce-ți dorești de la acest concurs.

Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare?

Nu prea am poze cu mine și în general cu oameni, îmi plac portretele, peisajele și instantaneele, care îți arată tot ce nu găsești într-o poză aranjată. Însă, culmea, preferata mea e o poză “aranjată” total, la volanul mașinii unei prietene. Ideile că nu știu să conduc, că prietena mea are acum un program prea încărcat pentru întâlniri, gluma într-un cerc mai larg de prieteni, unde numai eu n-aveam poză cu mine la volan, toate acestea, cum spuneam, au făcut-o în timp preferată.

Nu mă pune în valoare, nu mă reprezintă, dar acum aș zice că prevestea mașinile conduse în SuperBlog…

Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?

Să-mi definitivez cele două, trei cărți la care lucrez în principiu și din când în când, când îmi permite cotidianul, sunt încă împrăștiate în sertare virtuale.

Un nou SuperBlog…? Poate, dar numai toamna, când am mai mult timp și dispoziție de visare. M-ar mai motiva și lungimea lui, am preferat mereu alergarea de rezistență în locul celei de viteză. Pentru bloggerii mai tineri sau împătimiți de competiții aș recomanda și ediția pe primăvară, mai scurtă, mi se pare un rodaj excelent.

Iar pentru tine… mulțumesc mult pentru invitația de a-mi spune părerile și mult, mult succes în tot ceea ce faci!

Îți mulțumesc mult, Issabela, iar pe voi vă invit să vă abonați la newsletter pentru alte articole și interviuri interesante. Ne vedem pe Facebook și pe Instagram.

2 comentarii

Lasă un răspuns

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.

%d blogeri au apreciat: