Emil Călinescu superblogger
SuperBlog

La taifas cu Emil Călinescu, superblogger cu greutate

Când am participat prima oară la SuperBlog, am avut impresia că e o competiție de scris viteză. Responsabil de această gravă inducere în oroare eroare a fost Emil Călinescu, superblogger cu greutate, la propriu și la figurat. Nici nu se lansa bine proba, nici nu mă dezmeticeam bine ce vrea să spună autorul, adică sponsorul, în enunț și cerințe tehnice și hop, Călinescu livra articolul de parcă avea „servitele” la purtător, ca în anii studenției. Vine astăzi la taifas cu superbloggeri Emil Călinescu, autor de multe bloguri.

Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află în spatele tastaturii. Povestește-ne mai multe despre tine!

Emil Călinescu: Vreau sa cred ca eu sunt acelasi de pe blog. Fix asta imi propun: ca in online sa fiu acelasi pe care-l vedeti si-n offline. Cat imi reuseste ramane de vazut.

Altfel, avand in vedere ca cu asta-mi ocup timpul, cu online-ul, alte chestii nu prea am de adaugat. Sunt blogger din 2008, absolvent de doua facultati (Sociologie si drept), de master (Sondaje, marketing si publicitate – sociologie) si era sa fiu si doctor, adica blogger cu doctorat, chestie pe care am abandonat-o si in anumite momente o regret.

Ma laud, de asemenea, cu faptul ca nu am avut niciodata sef si nu am lucrat niciodata intr-o corporatie.

Sunt nascut in Oltenia, dar crescut si educat in Pantelimon, lucru care se vede de la o posta.

Ascult orice fel de muzica, orice gen, inclusiv manele, pe care am de gand sa le ascult la maxim in Centrul Timisoarei la urmatoarea mea vizita acolo. Lucru pe care l-as face in orice alt oras unde acest gen musical ar fi/va fi interzis.

Restul chestiilor le descoperiti singuri. Puteti sa cititi si acest articol, chiar daca el n-a mai fost actualizat de ceva timp.

Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal?

Corecta intrebare si la mine este fix unul dintre motivele pentru care mi-am facut blog. In 2008 erau la moda forumurile, loc unde trebuia sa respect regulile. Luam repede suspendare din te miri ce motiv. Drept urmare, satul sa fiu nevoit sa ma camuflez (aici e voie sa zici ceva, dar nu e voie sa zici chestia asta; aici vorbesti despre muzica, nu si despre politica; aici vorbesti despre filme, dar nu aduci vorba despre muzica, mai ales ca tu asculti manele, iar onor proprietarul forumului e, ghici ce, rocker!), mi-am facut un locsor al meu, unde eu fac regulile. Iar regula principala este ca nu exista cenzura (decat in cazuri extreme, in care comentatorul vine doar sa injure). In rest, poate avea orice fel de opinii atat timp cat le argumenteaza si le asuma. Inclusiv daca ma critica (dur?) pe mine.

Iar blogurile colective imi displac. Ca si site-urile. Frecventez des bloguri colective de literatura si urasc sa nu stiu cine a scris articolul in cauza. Nu exista o parere unitara a acelui articol. Sa stiu, X e pasionat de SF-uri si uraste cartile romantice. Nu, acolo e un haos, fiecare scrie despre genul sau preferat, drept urmare pe astfel de site-uri gasesti pareri ultra-pozitive despre aproape toate cartile. Imi vine sa borasc deseori.

Drept urmare, bine ca nu m-a convins nimeni sa scriu pe vreun site colectiv. Am avut propuneri destule.

Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra?

Nu exista argumente unice. Nu pot sa spun ca poate sa se gandeasca la argumentele pe care le-am avut eu. Nu de alta, dar eu mi-am facut blogul in 2008, cand insemna ceva, si aveam varsta de 22 de ani. Acum este 2019, iar cel care vrea sa isi faca blogul are o varsta. Poate avea 14 ani, dar poate avea 40. E logic sa nu ai acelasi discurs, sa ti-l modifici in functie de adresant.

Ca sfat general, unic, daca ai peste 22 de ani fa-ti direct blog pe domeniu. Punct wordpress punct com suna bine doar daca esti elev sau student fara bani. Daca esti angajat si scrii pe subdomeniu pari zgarie-branza.

Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging?

Cam la fel. O competitive care provoaca dependenta. Cred, de fapt, ca simt nevoia ca cineva, nu conteaza cine, sa-mi evalueze munca. Desi injur mult si des sponsorii competitiei, ei dau ceea ce 90% dintre clientii mei nu imi ofera: feed-back. Deseori colaborez cu X, ii livrez ce imi cere apoi nu ma mai contacteaza. Nu-mi spune de ce, nu imi reproseaza nimic.

SuperBlog are marea calitate de a te calibra. Uneori nu-ti spune exact ce ai gresit, dar macar iti spune cat de aproape de asteptarile sponsorului esti.  Ceea ce inseamna ceva extrem de important.

Sa nu mai zic de ideea de a scrie constant la termen.

Ai participat de mai multe ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate.

Nu stiam cum va fi, fix d-aia m-am inscris. Sa vad cum e. Desi sunt multe lucruri pe care le am de reprosat, ceva ma face sa continui. Pana cand nu stiu.

S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi?

Am si abandonat candva, atunci cand o editura m-a pus sa scriu o scrisoare de dragoste si sa scot tot romantismul din mine. L-am scos, cu tot cu mine din competitie. Am vrut sa nu vomit citindu-mi propriul articol.

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, in special, în urma competiției?

Cunosc persoane faine, fac cunoscute blogurile (am participat de-a lungul timpului cu mai multe), ma fac cunoscut sponsorilor (am castigat cateva colaborari datorita competitiei). Si, bineinteles, adrenalina din timpul competitiei.

Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentului EMIL la prima participare?

Nu-mi place sa primesc sfaturi, din acest motiv evit sa le si dau. Dar pentru ca stau foarte aproape de strada Pierre de Coubertin, prefer sa-l citez pe el, in limbajul curent: “Important e sa #participi”.

Ai o fotografie preferată, care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare?

Nu. Si ma bucur ca ai pus intrebarea asta, caci eu am o relatie speciala cu fotografiile.

Imi place foarte mult sa apar in poze, imi plac pozele fara filtre, fara anularea defectelor. Imi plac, de asemenea, pozele recente.

Niciodata nu am schimbat poza de profil ori cea de coperta cu una mai veche, ci tot timpul am pus in locul celei vechi una mai noua. Mai buna sau nu, dar macar mai noua.

Mi se pare absurd sa tii o poza 6 ani, asa cum au unii.

Iar poza reprezentativa nu exista. E una care imi place cum a iesit, dar daca fac peste o luna o alta care-mi place, aceea va aparea pe profil. La fel sunt si cu obiectele si cu tot. Nu exista obiect preferat, ci mi se pune pata pe unul, apoi pe inca unul si tot asa.

Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?

Nu stiu. Mai e pana-n martie. Sunt 50% sanse sa stau pe bara. Ori, in functie de perspectiva ta, sunt 50% sanse sa particip. Depinde din ce unghi privesti 😊

Iar proiecte noi am tot timpul in cap. Timp n-am sa le pun in aplicare.

Altfel, eu am 11 bloguri si abia am timp de ele. Daca-mi permiti, le voi prezenta in ordine cronologica:

  1. Primul meu blog, https://emilstudentulminune.wordpress.com/, lasat asa, cu subdomeniu, pe care scriu putin. Dar care are inca autoritate si care are multi abonati (candva in 2008; initial am avut unul pe blogspot, dar m-am mutat repede pe wordpresS).
  2. A urmat https://emilcalinescu.eu/, blogul personal, emblema. Blog-cv, blog pasaport, asa-l numesc unii. A aparut pe data de 4 iulie 2012.
  3. A urmat, fix pe 29 noiembrie in acelasi an, de ziua mea de nastere, https://www.minunat.eu/. Cel mai minunat punct eu blog.
  4. Au trecut 2 ani de la primele bloguri pe domeniu pana sa-mi fac primul blog de nisa: https://cinemil.ro/. 29 noiembrie 2014. Pe nise asemanatoare mai am https://lateatru.eu/, https://citestemil.ro/ (blogul cu care am participat la SuperBlog 2019) si https://lastadion.eu/.
  5. Am si un blog politic, https://politicalinescu.ro/, pe care scriu doar cand simt nevoia. Logica acestui blog a fost oarecum ciudata: am vrut sa izolez politica intr-un colt, sa nu mai fac politica printre filme, spectacole de teatru ori articole despre evenimente. Si bine am facut.
  6. http://cristianmanea.eu/ este un proiect pe care candva il avusesem, al unui personaj. Din pacate, proiectul este de vreo 3 ani abandonat.
  7. Candva imi facusem si vlog, pe care inca-l mai am. Si el abandonat. Ii facusem si blog, caci planul meu era sa explic clipurile. http://blond.ro/ este adresa, daca sunteti curiosi.
  8. Ultimul, dar nu in cele din urma, este blogul de mancare: https://halestemil.ro/. Si pe el ar fi trebuit sa scriu mai des. Sper ca la anul sa gasesc mai mult timp.

Legat de poze, transmit public: Almona va alege singura pozele care-I plac de pe facebook-ul meu. Rugamintea este sa fie cu cat mai putine persoane in jur (gdpr gen) si sa fie cat mai noi. Atat timp cat nu am vreo poza preferata, orice poza de acolo este buna pentru mine. Buna pentru Romania, cum era un afis acum nu multi ani 😊

Pentru fanii care ma citesc aici, mai semnalez cele 2 conturi de Instagram pe care le detin: CitestEmil si EmilCalinescuPunctEu.

Îți mulțumesc, Emil și sper că îți plac fotografiile pe care le-am ales.

Iar pe voi vă invit să vă abonați la news-letter pentru următoarele interviuri din seria „La taifas cu superbloggeri”.

17 comentarii

Lasă un răspuns

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.

%d blogeri au apreciat: