Vacanță în străinătate

Peripeții culinare în Veliko Târnovo

Întodeauna înainte de a  pleca în vacanță, fie ea mai lungă sau doar pentru câteva zile, am pe agendă, pe lângă „cum ajung”, „unde stau”,  „ce e de văzut” și „unde dar mai ales ce mânânc”. Fie că merg undeva la noi în țară sau în alte țări, îmi place să gust din preparatele specifice locului, încât mulți îmi spun că vacanțele mele s-au transformat în turism gastronomic. Pentru mini-vacanța în Veliko Târnovo care a fost foarte spontană, am apucat doar să citesc recenzii despre câteva restaurante din centrul vechi: Shastlevitsa, EGO, Hadji Minchio, fără să am timpul necesar să aprofundez asupra bucatelor, cu excepția salatei ciobănești – shopska.

Nici o problemă, nașii mei cu care am călătorit aveau un dosar întreg cu tot ce trebuie gustat în fosta capitală a țarilor bulgari:

  • Taratorsupa rece de castraveți
  • Ciușki burek – ardei kapia umplut cu brânză, în crustă de făină și ou, foarte bun, asemănător cu o gustare foarte populară în Grecia dar care nu are crustă
  • Foie gras – ei, da, n-o să vă vină să credeți, dar ceea ce știm noi ca delicatesă franțuzească, este o gustare pe care o găsim aproape în toate tavernele și restaurantele, cel puțin în Veliko Tarnovo și Arbanasi
  • Supa de ceapă – altă speciallitate franțuzească despre care dacă mi-ar fi spus cineva că o să mănânc și o să-mi și placă îi spuneam, la rândul meu, să meargă să se caute
  • Supa de miel – la fel, foarte asemănătoare cu supa specifică sărbătorilor de Paști în Grecia, maghyritsa.
  • Tigaia țigănească – un fel de mix grill cu un pic de sos de la carnea friptă, un pic picană, gustoasă, dar imposibil de dovedit de o singură persoană

La desert, n-ar fi trebuit ratate sub nici o formă cataiful, iaurtul cu miere și nuci ori înghețata. Cu temele făcute am abordat pe rând cele trei restaurante despre care vă vorbeam mai sus, dar, ghinion. La Shastlevitsa și la EGO terasele cu vedere spre râul Yantra erau arhipline, iar în interior nu se fumează. 

Terasa Shastlevitsa nu foarte aglomerată

Am fi putut găsi o masă pe terasele de la stradă, dar am și eu o idee, nu e bună, dar e fixă și e mea, nu-mi place să mănânc pe trotuar. Am traversat spre Mehana ( Cârciuma) Hadji Minchio care ne-a primit cu obloanele trase pe termen nelimitat. Așa am ajuns la cel de-al doilea restaurant Shastlevitsa, la intrarea pe strada Gurgko. Primul lucru care ne-a atras atenția a fost certificatul Tripadvisor care îl clasa la 4*. Am ocupat o masă pe terasa cu vedere la strada Gurko, am primit meniurile și ne-am bucurat că nu există bariere de comunicare, ospătarii vorbind bine limba engleză. Sincer, a fost singurul motiv de bucurie, pentru că din acel moment au început și peripețiile.

Strada Gurko și orașul vechi

Era ora prânzului și foarte cald, motiv pentru care am considerat că o sticlă de vin este suficientă pentru patru persoane și să ne deschidă apetitul și să acompanieze bucatele. Nu mai știu ce vin a fost, doar că a fost roșu, bun și venit foarte repede. Cu mâncarea a fost altă poveste. Încă de când am dat comanda ni s-a pus în vedere să comandăm și desertul pentru că e posibil să se termine. Apoi felurile au venit alandala, supele înaintea gustărilor și la un interval de vreo 15 minute între ele, desertul nașilor a venit înaintea tigăii noastre țigănești care a fost și sleită, astfel că unul avea ceva de mâncare în față, iar ceilalți se uitau la el.

În spatele ușilor închise 🙂

Nici nota de plată n-a venit prea repede, că ne venea să ne ridicăm să plecăm, ba chiar am schițat un gest în acest sens și abia atunci au prins ceva viteză. Așa am ajuns la concluzia că dacă vrei o msă reușită în Veliko Tarnovo n-ai nevoie de prea multă documentare ci de foarte multă răbdare și tutun. După mai bine de trei ore am plecat și pentru cină am preferat un alt restaurant din centrul vechi, Hanul Hadji Nicoli despre care am să povestesc cât de curând.

21 comentarii

  • Mirela-Carmen

    Sunt complet de acord cu fixul tau. Niciodata, dar absolut niciodata nu mananc pe trotuar. Rabdare si tutun banuiescca ai nevoie in multe colturi ale planetei.
    Si, daca tot veni de colturile planetei… citind lista ta de feluri de mancare, mi-am amintit de o minunata supa de ceapa si porumb pe care am mancat-o in India. De fapt, as putea spune ca nu era doar minunata dar si salvatoare de vieti. A fost singurul lucru pe care am putut sa-l diger la prima mea vizita acolo. Toate mancarurile acelea spicy erau sa ma ucida. Intre timp, am devenit fan mancare indiana dar… la prima vizita a fost absolut socant :-)))))

    • Almona Calatoreste

      Cred că peste tot pe unde mergi ai un oarecare șoc în ceea ce privește bucatăria.
      Eu sunt curioasă de felul meu și vreau măcar să gust. De regulă, merg pe principiul că dacă oamenii mănâncă și supraviețuiesc, e în regulă.
      Dar dacă este ceva extraordinar de picant și îmi amorțește simțurile, m-aș obișnui greu.

    • Almona Calatoreste

      Pentru mine o vacanță fără o experiență culinară este incompletă. Cred că este unul din motivele pentru care sunt incompatibilă cu sistemul all-inclusive.
      O să treci și peste dificultățile astea. Sper să intre totul în normal cât de curând.

  • Raluca Anghel

    Chiar mi-am propus sa vizitez Veliko Tarnovo iar sugestiile tale sunt binevenite, mai ales cele legate de mancarea traditionala despre care nu stiu mai nimic. Felicitari pentru articol!

    • Almona Calatoreste

      Veliko Tarnovo este o destinație foarte frumoasă și accesibilă. Iar din punct de vedere gastronomic este chiar o provocare.

  • Georgiana

    Ce frumos e Veliko! Am locuit timp de o luna in Bulgaria si am vizitat si Veliko cat despre supa de castraveti, pot spune doar ca o urasc din tot sufletul!

  • Ioana Vlad

    Mereu am vrut sa ne oprim la veliko tarnovo in drum sper grecia dar niciodata nu am reusit. Acum chiar trebuie sa ajung acolo, mi-ai facut pofta. Iar privelistea din orasul de sus este superba!

  • Oana M

    Spre rusinea mea, nu stiam unde este acest oras. Dar am aflat apoi ca in Bulgaria. Si eu sunt o fana a mancarii, o mare gurmanda de altfel. Peripetii cam nasoale ati avut. Mai ales ca a fost vorba de mancare pe care probabil o asteptati cu sufletul la gura dupa atata umblat. 🙂

    • Almona Calatoreste

      Ne era o foame de lup. Cred că trebuie să schimbe bucătarul șef. Mâncarea a fost bună, dar organizarea, sub orice critică.

  • Elena Chedică Mateica

    Mi se pare de prost gust ca ospătarul să aducă mâncarea doar la o persoana și restul să stea să se uite până le vine și lor.
    Eu pentru a mai reduce tipul de așteptare, cer nota de plata când îmi aduce și mâncarea.

    • Almona Calatoreste

      Se pare că e o practică răspândită. Nașii mei spuneau că și în Franța se întâmplă, mai ales când sunt comenzi de diferite feluri. Unul vrea supă, altul fel principal, iar altul alege din gustări.
      Cu plata procedez și eu la fel pe la noi. Ca să nu mai pierd vremea.

  • Otilia Dima

    Îmi plac foarte mult articolele acestea pentru că sunt un fan al turismului gastronomic. Îmi place pe unde ajung să încerc ceva local. Cred că aș fi încercat ardeii cu brânză. Ați avur ceva peripeții.

    • Almona Calatoreste

      Din păcate, am pierdut aproape toate pozele din vacanța respectivă. Aș avea multe de scris, dar nu mai am cu ce să ilustrez.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Vrei să primești gratuit ebook-ul

„10 secrete pentru o călătorie perfectă” ?

Introdu adresa de mail!

Mulțumesc că te-ai abonat. Verifică e-mailul pentru a descărca fișierul. Uită-te și în SPAM, acolo unde intră de obicei notificările despre moștenirile din paradisurile fiscal.