– Peter Rabbit, bine ai venit! Ce bronzat ești! Și ce bine se asortează jacheta albastră cu tenul tău măsliniu! Ptiu! Să nu te deochi!. Uite, am făcut prăjiturile tale preferate și sunt numai ochi și urechi să ascult cum a fost aventura ta cu Piggy Boy și Miss Monkey pe Tărâmul Portocalelor.

– Bine te-am găsit! Ce să-ți spun? A fost cea mai supercaliflagelistică aventură din câte există.  Mai întâi, era cât pe-aci să pierdem avionul pentru că Miss Monkey s-a încăpățânat să cumpere toate parfumurile din aeroport. Apoi, Piggy Boy s-a sucit, că lui îi e frică și nu urcă în avion. I-am luat pe sus pe amândoi și am urcat în ultima clipită. Nu pot să-ți spun ce era la gura pasagerilor și cum ne-au făcut cu ou și cu oțet. Dar ce, crezi că ne-a păsat? Miss Monkey a desfăcut toate sticluțele și început să le fâsâie. S-au supărat tovarășii de călătorie, a luat-o la trei păzește stewardesa, numai Piggy Boy cred că s-a cherchelit de la atâtea miresme și a tras la aghioase.

– Înseamnă că nici n-a simțit că a zburat și nici n-a dat la boboci.

– Exact. De la aeroport, ne-a luat Yannis, un taximetrist simpatic foc, care ne-a făcut capul calendar cât de frumoasă este Grecilandia, ce plaje, ce mare, ce peisaje, ce mâncare și mai ales ce portocale mari, dulci și zemoase se găsesc pe acolo. Atâta i-a trebuit lui Piggy Boy, că nu l-a mai slăbit. Să-i spună unde se găsesc, cum ajunge la ele și, dacă tot le știe el pe toate, să ne ducă acolo.

– Și v-a dus?

– Da, dar mai târziu. Prima oară ne-a dus la hotel, nu înainte să oprească fix unde nu avea voie pentru că Miss Monkey voia înghețată. Piggy Boy, moralist cum îl știi, a sărit imediat. Că de ce a oprit acolo, că e interzis, dacă vine Poliția și avem probleme? Ce crezi că i-a răspuns Yannis?

– Uimește-mă!

– Cum să n-am voie să opresc dacă fata aici are treabă? Nu vezi că semnul e pus prost?

– Hahaha! Ce sunteți voi nebuni, dar nici el nu-i botezat cu toată apa!

– Stai să-ți spun! Pe cât de nebun, pe atât ne-a fost  ajutor. Mai întâi ne-a spus să ne ferim de meduze și de caracatițe că sunt rele și ursuze și mai ales nu le plac străinii. Și când se supără scuipă venin și cerneală. Urât din partea lor! Și mare dreptate a avut că era s-o pățim rău de tot. Stăteam la șuetă cu un banc de sardine și niște pești eleganți, cu hăinuțe în galben și negru așteptând să ni se alăture  steluțele de mare multicolore.  Deodată, din pământ, din iarbă verde, a răsărit ditamai caracatița pusă pe harță. Degeaba am încercat să-i oferim o gustare, un suc, o alună, o căpșună. Era hotărâtă să ne strice distracția. O dată s-a zborșit la noi, și-a deșirat brațele, iar bietele sardele au fugit care încotro. Ne-am pus și noi picioarele pe spinare, dar tot ne-a ajuns. Am vrut să cerem ajutor căluților de mare să ne scoată la liman. Ghinion! Erau în grevă. Când credeam că ne papă și nu ne mai rămân nici codițele, ne-a luat pe coamă un delfin și am scăpat ca prin urechile acului.

– Vai! Ce peripeții!

– Stai, că n-am terminat! Într-o zi, când mergeam toți trei cu Yannis spre Tărâmul Portocalelor, am râs cu lacrimi de Miss Monkey. A văzut o pasăre maaaare de tot, cu aripile cât un cort și  ditamai lighioana în cioc. S-a speriat și a zis că ne înghite cu fulgi cu tot. Da’ de unde! Era un turist care zbura cu parapanta. După ce i-a venit inima la loc, am făcut planul cum să dăm iama în portocale fără să ne prindă fermierul. Miss Monkey s-a urcat în pom, Piggy Boy ținea de șase, iar eu prindeam prada în jacheta mea albastră norocoasă. Când ne era distracția mai frumoasă, am simțit cum mă ridică cineva de urechi și mă scutură ca pe măslini. Era fermierul care zbiera: „Te-am prins, Trelo Kounelaki*! Te fac stufat”! Când mă uit cu coada ochiului,  îl înșfăcase și pe Piggy Boy care, în loc să stea cu ochii în paișpe, se uita în nori. Doar Miss Monkey a reușit fugă și să-l cheme în ajutor pe Yannis, îngerul nostru păzitor în Grecilandia.

– Și? Ce v-a făcut? Cum ați scăpat?

– Dacă îți spun, ce s-a întâmplat mai departe, n-o să-ți vină să crezi. Cum îți povesteam, ne-a luat pe sus pe amândoi și ne-a închis alături de celelalte animăluțe din gospodărie. Erau niște oițe cam prostuțe, căprițe care săreau de mama focului, tare neastâmpărate, și câteva găinușe moțate. Ne-am înțeles foarte bine cu ele, dar nu pricepeau în nici în ruptul capului că vrem să evadăm cât mai repede de acolo, să n-ajungem stufat și suvlaki. Se uitau la noi ca la rachete și râdeau ca proasta în târg. Știau ele ce știau, dar n-au zis nici pâs. Am ros poarta, l-am pus pe Piggy Boy să scurme și să facă tunel. Nimic n-a mers. Eram sleiți de puteri  când a venit fermierul, pe înserat, să hrănească lighioanele. Ne-a scos de acolo și ne-a dus în curte. Nu puteam să ne credem ochilor ce era în fața noastră. O masă mare, încărcată cu toate bunătățile, Yannis în capul mesei și Miss Monkey lângă el. M-am frecat repede la ochi, m-am ciupit de codiță. Nu visam. Ne-a poftit să ne ospătăm, am cântat, am dansat, am spus glume și, când am plecat, ne-a dat un coș mare plin cu portocale. Că nu se cade să plece musafirii cu mâna goală din casa lui.

Și, uite așa, nu mă mai tem eu de grecilandezi nici când fac daruri!

Dacă v-a plăcut povestea mea, vă invit la cinema pe 30 martie 2018. Vă aștept cu drag și cu multe peripeții într-un film pentru întreaga familie!

Pupici!

* Trelo kounelaki = Iepuraș nebun

Poveste scrisă pentru cea de a unsprezecea probă a competiției Spring SuperBlog 2018

Digiprove sealCopyright secured by Digiprove © 2018