Prăjiturile de Crăciun ale doamnei Theodora

În seara de Ajun, toți copiii din bloc plecam la colindat. Ne pregăteam cu mult timp înainte să cântăm frumos, să nu ne facem de rușine. Vecinii ne răsplăteau cu nuci, mere, covrigi și un bănuț. Însă nimic nu egala prăjiturile de Crăciun pe care le primeam de la doamna Theodora.

Era o femeie blândă și generoasă cu toate că viața nu fusese deloc blândă cu ea. Se născuse pe vapor, în drum spre Atena, în vremea exodului din Izmirul ocupat de turci. A primit numele Theodora, „darul lui Dumnezeu”. A locuit o vreme în insula Creta și, douăzeci de ani mai târziu a fost rândul ei să-și pună viața într-o valiză, să-și ia copiii și să fugă din calea războiului civil. S-a oprit în Constanța, veche colonie grecească, gazdă primitoare pentru multe alte etnii. A adus cu ea limba lui Homer, căldura soarelui de vară, bucatele mediteraneene și prăjiturile dulci, parfumate și însiropate. Casa ei mirosea ca un magazin de coloniale, a scorțișoară, cuișoare, mentă și cimbrișor.

În fiecare an, de sărbători, doamna Theodora frământa kilograme întregi de făină pe care le transforma în munți de corăbioare pudrate cu zahăr, covrigi cu susan și diples sau xerotigana (prăjiturile de Crăciun cu sirop și nuci) crocante și totuși moi care se topeau în gură.

Ultimele erau preferatele mele, mai ales că doamna Theodora pregătea o serie de post pe care ni le dădea în seara de Ajun împreună cu covrigii și un fruct și o serie de dulce pentru ziua de sărbătoare. Ca să le deosebim, pe cele de post le făcea rulouri, iar pe celelalte, sub formă de trandafiri.

De când am venit în București, îmi lipsesc mult prăjiturile de Crăciun ale doamnei Theodora dar, mi-am făcut curaj să încerc ambele versiuni. Mai ales că astăzi nu mai este o problemă să găsești făină 000, o făină din grâu superioară, cu o textură fină și uniformă, ideală pentru prăjituri.

Diples și xerotigana – prăjiturile de Crăciun ale doamnei Theodora

Diples și xerotigana sunt prăjituri tradiționale grecești pentru Crăciun, Paște, dar și pentru alte evenimente cum sunt nunțile și botezurile. Deși este aceeași prăjitură, denumirile diferă în funcție de formă. Rulourile se numesc diples după verbul grecesc care înseamnă a plia, iar xerotigana sunt panglicile sub formă de trandafiri și care s-ar traduce uscățele.

Ingrediente

Aluatul

Dacă vreau să le fac de post, înlocuiesc ouăle cu 375 de ml de apă călduță.

Siropul

Pentru ornat

susan şi miez de nucă măcinat grosier

De asemenea, este nevoie de ulei pentru prăjit

Cum pregătesc prăjiturile de Crăciun diples și xerotigana

Dacă la alte prăjituri grecești se începe cu siropul care trebuie turnat rece peste preparatul fierbinte, aici, torn siropul fierbinte după ce prăjiturile s-au răcit.

Pentru aluat, separ albușurile de gălbenușuri și le bat spumă până se întăresc ca o bezea. Adaug gălbenușurile unul câte unul și amestec până se încorporează complet. Adaug alcoolul și zeama de lămâie și uleiul. În ingredientele umede, adaug, puțin câte puțin, făina cernută apoi frâmânt până obțin un aluat vârtos ca pentru tăiețeii de casă. Acopăr aluatul cu un prosop și îl las să se odihnească o jumătate de oră.

După ce s-a odihnit, presar făină pe blatul de lucru și îl mai modelez circa un minut. Dacă aluatul este moale sau lipicios, mai adaug făină.

Împart aluatul în patru părți și întind foi nici prea subțiri ca pentru plăcintă, dar nici foarte groase pentru că la prăjit își dublează volumul, apoi îl tai și îl prăjesc în ulei încins.

Există mai multe metode de a tăia și prăji aceste prăjituri, de la foarte simplu, la spectaculos.

Cel mai simplu este să le tai pătrate și să le prăjesc pe fiecare parte până devin un pic aurii.

Altă metodă, presupune tăierea în pătrate și când sunt pe jumătate prăjite, se împăturesc cu ajutorul a două furculițe.

Pentru a obține acei trandafiri frumoși este nevoie de ceva mai multă îndemânare. Cu ajutorul unei role zimțate, se taie fâșii lungi de aluat care se rulează astfel:

Prindem fâșia între degetul mare și arătător și depărtăm bine celelalte degete. Rulăm peste degetul mijlociu, apoi peste inelar, peste degetul mic și aducem capăul înapoi la degetul mare și sigilăm cu un pic de apă. Fâșiile trebuie să fie destul de lungi, iar straturile nu trebuie să se atingă între ele.

Ultima metodă și cea mai complicată în opinia mea, presupune rularea exact în timpul prăjirii. Se ține panglica de aluat cu o mână, iar cu cealaltă și cu ajutorul unei furculițe se rulează puțin câte puțin direct în uleiul încins.

După ce s-au prăjit, se scurg de grăsime pe un prosop de bucătărie și se lasă să se răcească bine.

Este momentul să mă ocup de sirop. Pun la fiert toate ingredientele, mai puțin mierea și le las pe foc până se topește zahărul. Iau vasul de pe foc și după ce siropul se răcorește un pic, adaug și mierea.

Torn siropul peste prăjiturile care s-au răcit deja și le ornez cu susan și nucă.

Îți urez spor la lucru și poftă bună!

Articol scris pentru Superblog 2022