Rănile nu se vindecă dacă taci
Ultimele cifre au fost introduse în baza de date. Niște numere. Încă unele, la fel ca multe altele înainatea lor. Doar o altă raportare. A fost cinic sau realist acela care spunea: „când este ucis un om e o crimă, când sunt uciși 10.000 e genocid, iar când sunt uciși 1.000.000 e doar statistică?” Dar să ucizi lent, zi de zi, un suflet, ce este? Dar milioane de suflete?
Cifrele din fața mea nu vorbesc. Urlă. Fiecare spune o poveste. Cu durere. Cu răni adânci. Cu lacrimi. Și mai spune, încă de două ori pe atât, povești nerostite, cu gemete înăbușite. De frică, de rușine, de ignoranță, de așa-zise norme și de cutume de o vârstă cu lumea.
Povestea amară a violenței domestice
Ce dacă te-a înjurat? Lasă-l în pace! Tu n-ai văzut că era beat? Dacă îl întărâți, tu ești de vină! Zi mersi că nu ți-a învițenit un ochi, sau mai rău!
Femeia tace și își asumă vina pe care i-o atribuie și soțul și „gura lumii”.
Insultele se repetă. Femeia tace. Păi dacă tace, înseamnă că ea a greșit, așa că merită și câteva scatoalce zdravene. Să se învețe minte, că doar bătaia e ruptă din Rai.
Cine o fi rupt-o? Și dacă a fost ruptă, de ce nu s-a ofilit? Unde creștea și s-a împrăștiat sămânța peste tot?
Asta este. Femeia trebuie să fie supusă și să nu iasă din vorba bărbatului. Că așa a spus și popa la cununie. Și dacă face pe deșteapta și e tare în gură ce rezolvă? Nu se gândește că are doi copii cu el? Bagă divorț și pleacă? Unde, la dracu’ cu cărți? Și cum, să crească pruncii fără tată? Ce dacă-i bețiv și-i snopește pe toți? El i-a făcut, el îi omorară. Asta-i rânduiala de când lumea.
Cifrele prind viață. Încep să murmure timid, mai mult șoptesc, dar speră să le audă cineva. Deodată, una ridică vocea. Își deapănă povestea de învingătoare.
A îndurat în tăcere aproape 30 de ani. Avea patru copii. Voia să-i vadă mari, pe picioarele lor. Să-i vadă așezați la casele lor. S-a gândit că n-ar fi putut singură, cu un salariu mic și fără sprijin. Și-a ascuns lacrimile și vânătăile. I-a apărat cum a putut de ieșirile violente ale soțului ei și tatălui lor. S-a făcut scut pentru ei. Când copiii au devenit majori, s-a simțit ușor eliberată. Mai rămăsese un pas pe care nu avusese curaj să-l facă. Să întoarcă ultima pagină și să închidă cartea. A introdus acțiune de divorț și abia atunci a început calvarul. Ultimii 20 de ani nu i se mai păreau atât de crânceni, dar nici nu mai accepta să îndure în tăcere. Știa cel mai bine că rănile nu se vindecă dacă taci.
(S)PUNEM STOP VIOLENȚEI DOMESTICE!
Timp de un an a reclamat lovirile, violențele fizice și verbale, agresiunile psihice și amenințările la care era supusă. A documentat acțiunile cu acte medicale. Cele 5 – 6 zile de îngrijiri medicale acordate pentru fiecare act de violență au fost insuficiente pentru o pedeapsă privativă de libertate aplicată agresorului*. Ori pentru emiterea unui ordin de restricție. Mai pe românește, n-o bătuse suficient de mult. Sau suficient de bine**. Așa că individul s-a ales doar cu două amenzi, una de 200 de lei și alta de 100 de lei. Ea n-a primit nicio despăgubire pentru că soțul a declarat că a fost provocat, iar doi dintre copiii majori i-au susținut afirmațiile. Adică a găsit ce a căutat. Degeaba s-au sucit în fața instanței și au retractat cele spuse în faza de urmărire penală, motivând că le-a fost, la rândul lor, frică de amenințările tatălui.
Nici agresiunile din partea soțului, nici temerile copiilor, nici slaba reacție a autorităților nu au redus-o la tăcere. Vocea ei s-a făcut auzită peste hotare. Ea a ales să nu mai tacă.
Și vocea ta trebuie să se audă. Și vocea mea. Fiecare dintre noi este voce. Împreună suntem cea mai puternică voce. Dacă vocea ei s-a auzit, se va auzi și a ta. Una din trei femei este victimă a violenței domestice. Nici măcar jumătate dintre ele nu spun prin ce trec.Nu se regăsesc nici măcar într-un raport statistic.
Alege să depășești statutul de cifră într-o statistică! Și, ține minte: rănile nu se vindecă dacă taci!
Dacă și tu crezi că trebuie să (s)punem STOP VIOLENȚEI DOMESTICE, dacă ți se pare că legea este prea blândă, alătură-te campaniei mele! Te aștept cu un comentariu sau cu un guest-post.
*Art. 193 alin. 1 Noul Cod Penal: Lovirea sau orice acte de violenţă cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
**Art. 193 alin. 2 Noul Cod Penal: Fapta prin care se produc leziuni traumatice sau este afectată sănătatea unei persoane, a cărei gravitate este evaluată prin zile de îngrijiri medicale de cel mult 90 de zile, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani sau cu amendă.
NOTĂ: Art. 181 Vechiul Cod Penal Vătămarea corporală : Fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani. Fapta (…) săvârşită asupra membrilor familiei se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
„Articol scris pentru Spring SuperBlog 2018, la proba sponsorizată de brokerul de credite – AVBS Credit: www.avbs.ro, compania de intermedieri credite bancare numărul 1 în România, după cifra de afaceri, în topul companiilor cu capital 100% românesc, în domeniul brokerajului bancar. Visează… Obține cu AVBS!”
sursa foto: pixabay.com
4 Comments
Alina - AVBS Credit
Bună,
în familia mea 3 din 4 femei au fost bătute de soții lor, dintre care una, bunică-mea, n-a avut curajul să se despartă. Au rămas împreună.
Mă cutremur, de la o palmă se ajunge la un pumn. De la un strigăt, la umilințe și tot așa. Nimeni nu ar trebui să accepte așa ceva. Dacă nu pentru ele, măcar pentru binele și sănătatea mentală a copiilor lor. Acei copii vor deveni adulți cu probleme.
Cauza ta este una din cauzele în care cred și eu.
Mult succes!
Almona Calatoreste
Multumesc, Alina. Din pacate, fenomenul este mult mai grav decat ne putem noi imagina. Este cultivat adanc in mentalitate si este foarte greu de indepartat. Este exact ca o „traditie” care „trebuie” pastrata cu orice pret. Si care se perpetueaza si capata noi adepti. O trauma din copilarie nu ramane in copilarie. Iese la suprafata la maturitate sub cele mai hidoase forme. Nimeni nu trebuie sa treaca prin asa ceva, iar daca se intampla, nu trebuie trecut sub tacere. Fardurile trebuie sa ne puna in valoare trasaturile, nu sa ne ascunda vanataile.
illusion
Am ajuns aici din întâmplare. Am citit articolul tău pe nerăsuflate cu gândul la o rudă de-a mea care toată viața a fost prizoniera unei căsnicii violente, iar acum, la aproape 50 de ani divorțează. Și nu din cauză că i s-a luat, ci din alte motive… Ce e trist e că deși întotdeauna a fost îndemnată să divorțeze nu a făcut asta până acum…
Almona Calatoreste
Îmi pare rău când aud de căsnicii distruse. Dar mereu m-am gândit că e mai bine singură decât într-o companie toxică. Și chiar nu-mi dau seama ce poate fi mai cumplit ca violența să o determine să divorțeze.