Super blogger Angela Tudose și Angela călătorește

Competiția Spring SuperBlog 2018 a fost pentru mine o provocare fantastică. Timp de o lună și jumătate am fost parte a unui concurs maraton care m-a pus la cele mai grele încercări. Și a unei comunități de excepție. Am invitat-o astăzi la taifas pe Angela Tudose, super bloggerița care „poartă vina” pentru intrarea mea în malaxorul SuperBlog.

Almona călătorește: Cititorii îți savurează scrierile, însă, chiar dacă n-o spun, mor de curiozitate să afle cine se află in culisele blogului Angela Călătorește. Povestește-ne mai multe despre tine!

Angela: Bună! Mi-ar plăcea să cred că cititorii îmi savurează scrierile și trebuie să recunosc, atunci când primesc aprecieri și gânduri bune, mă simt motivată și mulțumită că ideile mele sunt înțelese și apreciate.  Eu sunt Angela Tudose, principala „vinovată” din spatele blogului Angela Călătorește și totodată protagonista întâmplărilor din timpul călătoriilor.

Vacanta in Cuba

În general nu vorbesc despre mine, îmi place să las lucrurile să fie descoperite, să reiasă din relatările mele. Eu și blogul meu facem treabă bună împreună, ne completăm reciproc și chiar dacă nu mai e demult așa, încă mă consider la început de drum în ale blogging-ului. Deși…iată au trecut doi ani și jumătate. Nu m-am obișnuit încă și-mi e greu să mă numesc blogger. Poate pentru că n-am trecut încă de stadiul acela în care să fac treaba asta doar ca pe un hobby?

Când nu călătoresc, visez și planific noi călătorii, scriu despre experiențele petrecute în cele anterioare. Mi-ar plăcea să dispun de mai mult timp pentru blog, dar job-ul meu mă ține captivă zi de zi și cu greu îmi găsesc timp și pentru mine. Acesta este motivul pentru care nu am fost mai prezentă în online în perioada aceasta.

 Ai fi putut foarte bine să-ți împărtășești ideile pe o rețea de socializare, pe forumuri sau pe bloguri colective. Ce anume te-a determinat să alegi calea unui blog personal?

Știi, treaba asta cu scrisul și împărtășitul de impresii l-am avut dintotdeauna în sânge. De mică și până la adolescență am obișnuit să țin jurnale, caiete de amintiri. Odată ce m-am maturizat, am renunțat la acest obicei, dar iată că începeau să se adune o mulțime de experiențe, am început să călătoresc, să acumulez amintiri din timpul acestora și nu-mi doream sub nici o formă să uit de ele.

În urmă cu vreo câțiva ani, am (re)descoperit scrisul pe un site de profil de la noi, iar sub confortul unui nickname îmi povesteam impresiile din călătoriile mele. Treptat, activitatea a început să mă prindă, să acord din ce în ce mai mult spațiu și să observ că au început să apară și aprecierile. Exact de așa ceva aveam nevoie și-n plus de câteva încurajări.

Metrou Roma

Ei bine, aici a intervenit cumnata mea, care practic m-a împins de la spate și mi-a dat de înțeles că aș putea face o treabă bună. Începeam să călătoresc din ce în ce mai mult, aveam să povestesc o mulțime de întâmplări și am simțit că asta e ceea ce mi-ar plăcea să fac. Am avut ceva temeri în privința eventualelor critici, Slavă Domnului că acestea n-au apărut prea devreme, pentru că m-ar fi descurajat.

Iată, au trecut doi ani și jumătate de când mă ocup de blog, îmi place foarte mult ceea ce fac, mă ține antrenată și descopăr zi de zi oameni noi cu care împărtășesc pasiuni comune, învăț o mulțime de lucruri, aflu de tot felul de noțiuni despre care habar n-aveam că există și am învățat atâtea…și mai am mult de recuperat încă!

Când am decis să fac blogul nu știam nimic despre blogging. Am întâmpinat o mulțime de dificultăți. Dacă ți-ar cere cineva un sfat să-și facă sau nu un blog, ce argumente i-ai aduce pro și contra?

Ohh, de-ai ști cât m-am chinuit eu până să înțeleg cât de cât cu ce se mănâncă blogging-ul acesta. Bine, există o mulțime de necunoscute în mintea mea și clar vor fi mereu. Dacă cineva își dorește să aibă un blog, nu cred că mai are nevoie de argumente. Eu am știu că vreau și mi-am făcut, n-am întrebat pe nimeni dacă să-mi fac sau nu. Tu, ai întrebat pe cineva? Nici nu m-am gândit la eventualele beneficii sau avantaje ce mi le-ar aduce. Nici nu-mi doream unele. Eu vroiam să scriu, să împărtășesc cât mai mult din experiențele mele, iar dacă aprecierile urmau să apară, înseamnă că pot să continui.

Strazi in Cuba

Un blog necesită multă atenție, ceea ce eu din păcate nu o fac atât cât ar trebui. Dacă esti în stare să-ți asumi atât laudele, dar și criticile, ești dispus să renunți la timpul tău liber în favoarea blogului, să investești timp (și ulterior bani) în acesta, atunci apucă-te de treabă!

Argumente pro: libertatea de exprimare, posibilitatea de a învăța încontinuu, de a-ți menține creierul în priză, interacțiunea cu persoane cu care împărtășești aceleași pasiuni, schimburi de idei și experiențe.

Pentru mine, SuperBlog a început în joacă. O provocare căreia i-am spus „de ce nu”? Cum a fost pentru tine prima întâlnire cu deja celebra competiție de blogging?

Despre SuperBlog am aflat la vreo 5 luni de când îmi lansasem blogul. Am găsit un articol la Extravita, în care anunța începerea înscrierilor în competiție și cum eram la început, îmi doream să învăț și să descopăr noutăți. Îmi aduc aminte că m-am înscris completând formularul încă de la începutul înscrierilor și până la startul competiției am și uitat.

Prima probă m-a luat prin surprindere, habar n-aveam care-i treaba cu acele cuvinte cheie. Multe cerințe mi se păreau aiurea, nu prea înțelegeam eu care-i treaba cu advertorialele, dar treptat am început să mă luminez. N-aveam prea mari așteptări, dar îmi doream să particip, pentru a fi printre bloggeri, pentru a cunoaște lume nouă, dar și pentru a învăța despre tot felul de chestiuni.

City-break-Roma

Cu cât veneau alte probe, mă panicam, pentru că abia ce reușeam să țin pasul. N-am reusit să scriu pentru toate probele, plecasem în Malta și am sărit câteva. Dar, în fond a fost o experiență faină, pe care o recomand tuturor bloggerilor, pentru că vor avea multe de învățat, dar și de câștigat. Pentru că da, iată sunt și câștiguri, unele mai motivante decât altele. Așa că…nu stați pe gânduri, înscrierile au început deja!

Ai participat de 3 ori la competiția SuperBlog. Povestește-ne cum ai crezut că va fi și cum a fost in realitate.

Mi s-a întâmplat adesea să mă confrunt cu momente grele, cu probe și cerințe absurde, sau cu situații și comentarii (de obicei pe grup) răutăcioase care mi-au schimbat puțin percepția asupra concursului. Nu mai scrisesem până atunci advertoriale și nu mi-am imaginat că e atât de greu să scrii despre produse sau diverse servicii.

Colosseum Roma

Dar vezi, fiecare sponsor urmărea ceva anume de la articole, unele dintre cerințe „nepupându-se” cu tema blogului meu. Nu m-am gândit că articolele vor trebui să se încadreze atât de bine între acele limite impuse, ba de cuvinte, ba al temei impuse. Au fost și momente frumoase, de satisfacție personală, când mulțumită fiind de articolul meu, acesta era notat cu un punctaj mare. Dar au existat și momente în care m-am simțit dezavantajată. Ceva normal, nu?

S-a întâmplat să simți că locul tău nu e acolo? A fost un moment care să te pună în dificultate și să îți dorești să abandonezi?

Daaa! De multe ori! Dar știi ce mă făcea să cred cel mai mult că nu e locul meu acolo? Prezența mea în grupul de pe Facebook. Trebuie să recunosc, calitatea de membru al grupului mi-a adus și multe de câștigat, am aflat multe chestiuni pe care nu le-aș fi putut afla din altă parte.

Acolo se fac tot felul de discuții între membri și desigur, am găsit răspuns la multe nelămuriri.  Dar pe de altă parte, aflându-mă printre veterani de-ai competiției, cu care nu am fost pe aceeași lungime de undă, m-am simțit pe dinafară. Nici n-am cunoscut personal pe vreunul, așa că e posibil să mă înșel. Dar în general eu mi-am văzut de treaba mea, de articolele mele, m-am străduit să țin pasul cu ele și cu ritmul competiției.

Care consideri că este cea mai mare realizare a ta personal și a blogului tău, în special, în urma competiției?

Am avut multe de învățat de la fiecare probă venită și articol pe care a trebui să-l scriu. Am reușit să scriu despre domenii despre care habar n-aveam c-aș putea să scriu, uneori a fost bine, în alte dăti mai puțin bine. Clar, erau momente în care atunci când primeam o notă ceva mai mică decât mă așteptam eu, mă necăjeam.

Parc de distractii

Cu timpul, am început să învăț că fiecare articol scris mă reprezintă, e munca mea, iar eu am început să fiu mândră de ea. Nu mă pot lăuda cu realizări prea mari în urma participărilor mele în competiția SuperBlog, dar au existat și câteva premii, care desigur m-au bucurat. La prima participare, am câștigat primul loc la o probă, iar premiul a fost o sumă de bani pe care am investit-o într-o nouă călătorie.  Ulterior au mai fost și alte premii, nu semnificatice, dar care mi-au adus bucurie, pentru că trebuie să recunosc, orice răsplată, sub orice formă venită fiind, m-a motivat.

Din postura de integralist Superblog, ce sfaturi i-ai da concurentei Angela Tudose la prima participare?

Sfaturi? Nu-mi place să dau sfaturi pentru că acestea uneori sunt percepute în mod eronat și…toată lumea dă sfaturi. Dar ceea ce i-aș spune Angelei la prima participare, la fel cum i-aș spune oricărui alt blogger este că nu trebuie să fie „atins” de notele primite în urma jurizării. Este clar, orice membru al juriurului va avea preferințele lui, va juriza cu o oarecare doză de subiectivism, iar în final nota primită nu reflectă neapărat valoarea articolului.

La pas prin Bankog

De multe ori mă necăjeam când mă așteptam la o notă bună, când eram convinsă că am scris un articol bun, iar nota era departe de ceea ce  credeam eu. Așadar, nu vă lăsați afectați de notele primite, la fel cum să nu vi se urce la cap un 10 primit la o probă, pentru că e foarte posibil următoarea să fie foarte mică!

Ai o fotografie care crezi că te reprezintă cel mai bine și te pune în valoare?

Puține sunt fotografiile care, cu adevărat îmi plac. Am mii de fotografii cu mine, adunate de prin toate călătoriile mele, dar nu numai. Fiecare poză ascunde în spatele ei câte o poveste și chiar dacă nu sunt eu mulțumită de felul în care am ieșit, le ador pe toate în egală măsură. Nu sunt prea pricepută la fotografiat, dar mă străduiesc să le fac tot mai bune.

Pe nisipul fierbinte

N-am luat nici un curs, dar mai țin cont de unele „sfaturi” venite de la fotografi mai pricepuți. Îmi e ciudă uneori că atunci când călătoresc, le fac fotografii frumoase celor cu care sunt, iar atunci când cer să mi se facă și mie una, ba nu mi se vede capul, ori nu e focalizată cum trebuie, ori se vede numai jumătate din obiectivul din spate. Și mereu mă străduiesc să dau instrucțiuni… Dar am câteva fotografii cu mine, care îmi plac. Dacă mă pun în evidență, nu știu…voi să-mi spuneți!

Să vorbim un pic și despre proiecte. Ai în derulare sau te gândești la un nou proiect? Face parte din planurile tale o nouă participare în competiția de blogging creativ?

Știi, sună așa de pompos să te lauzi cu proiectele de viitor… Uite eu n-am proiecte, cu blogul lucrurile vor merge la fel ca și până acum, nu am de gând să-l duc într-o altă direcție. Îmi place ceea ce fac și mă bucur că tot ce există pe blog este strict contribuția și munca mea.

Nu câștig bani din blog, încă e un hobby pentru mine.

Și sinceră să fiu, nici nu știu dacă aș vrea să schimb ceva deocamdată. Știi, nu-mi plac oportuniștii, iar cu asta cam spun tot.

Mi-ar plăcea să mă înscriu din nou în SuperBlog și încă mă gândesc dacă s-o fac sau nu. Nu sunt sigură că voi putea să particip la toate probele pentru că dacă m-aș înscrie le-aș lua la rând. Plănuiesc și o călătorie în timpul competiției, ceea ce ar fi un inconvenient, pentru că atunci când hoinăresc, nu pot să și scriu. Cu atât mai mult despre vreun proiect de casă ori vreun credit de nevoi personale. De altfel, acestea sunt și unele dintre motivele pentru care la ultima ediție am spus pas. Nu prea se potrivesc cu tematica blogului meu.

Pe malul oceanului

În altă ordine de idei, plănuiesc noi călătorii, îmi doresc să vizitez și să experimentez cât mai mult . Mi-aș dori să pot călători mai des, să descopăr locuri din România, pentru că din păcate n-am reușit să vizitez prea mult.

Există și o destinație la care visez de ani de zile: India!

Mi-o imaginez a fi călătoria vieții mele, pe care o văd ca o vacanță cu un bilet doar dus și fără un plan anume. Singură nu mă încumet, așa că de vă știți vreunul cu aceleași idei, dați-mi un semn! Cine știe, poate reușim să realizăm ceva!

Aaa, și lucrez la planul de a vizita pentru a 10-a oară Egiptul. Și cum se vrea a fi o vizită aniversară, îmi doresc să fie una specială!

 

Îți mulțumesc pentru ocazia de a vorbi despre mine și despre blogul meu!

Povestirile Angelei le puteți urmări pe blog, Facebook, Instagram, Google+, Twitter și Linkedin.

6 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Am citit cuvânt cu cuvânt şi apreciez sinceritatea şi spontaneitate. Este foarte bine să ai un hobby pentru că altfel viaţa ar fi rutină dar atenţie şi la alte capitole.

  2. Îți mulțumesc din suflet Almona! A fost o adevărată plăcere să răspund provocării tale și iată, simt nevoia, cu aceeași sinceritate cu care am răspuns întrebărilor tale, să-ți doresc mult succes în competiția SuperBlog din această toamnă! Te pup și sper să reușim să ne mobilizăm s-o punem de-o escapadă “ca fetele”. Numai bine!

    1. Cu drag, Angela ☺ Sper să fac o figură mai bună decât în primăvară când n-a fost chiar rău.
      Abia aștept o ieșire să ne povestim “ca fetele”.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *