De când mă știu am locuit la bloc. Fac parte din generația de asfalt și beton armat. În copilărie, mă uitam cruciș la colegii care se întorceau din vacanța mare petrecută la țară, la bunici, în curte, pe luncă, prin căpițele de fân sau la gârlă. Eu mergeam la bunici cu autobuzul, câteva stații, apoi până în casă luam liftul. Tot la bloc. La curte mai stătea străbunica, dar la ea mergeam din când în când, în vizite scurte. Și uite așa, am ajuns eu la concluzia că habar n-am să locuiesc la curte.