Toamnă târzie, surprize și bătaie cu flori

Provocarea pe care a lansat-o  momondo.ro, sponsorul celei de a doua probe a competiției Spring SuperBlog 2018, m-a pus în mare dificultate. Să descriu cea mai frumoasă amintire din călătorie, una și numai una. Parcă m-am întors în anii studenției, când profesorii formulau ultimul subiect pentru examen: „Scrieți, la alegere, ce știți voi mai bine din toată materia!

Este atât de greu!  Cum să spun că una a fost cea mai frumoasă când toate sunt de neuitat?

Cea mai frumoasă amintire din călătorie

Chiar nu știu pe care s-o aleg. Voi ce mă sfătuiți? Să le pun în căciulă și să trag la sorți? Nu? Nu e o soluție bună?  Așa mă gândeam și eu. Dar sunt așa de multe. Uite, aș putea să povestesc dintr-o tabără, că am început devreme, pe la 4 ani, și nu m-am oprit până în ultimul an de liceu. Sau mai bine să spun cum mi-au tremurat picioarele în prima drumeție montană pe Zăgan, „La Lanțuri”, când aveam 8 ani și duceam în spate un rucsac cât mine. Dar asta ar însemna să nu scot o vorbă despre cum am câștigat un pariu în Masivul Retezat pentru că am avut curaj să fac baie în Lacul Bucura. Ufff, deja mă ia durerea de cap și n-am ajuns cu amintirile nici la vârsta majoratului!

cea mai frumoasă amintire din călătorie

Să vin mai spre zilele noastre? Ok. Aș putea alege o amintire dintr-una din  cele 7 vacanțe în Insula de Smarald, dar deja mi s-a pus eticheta „dependent de Thasos”. N-aș face decât să le dau apă la moară celor care mi-au aplicat-o. Gata, știu! Scriu despre cum era să-mi pierd papucii la Navagio, în insula Zakynthos!

cea mai frumoasă amintire din călătorie

cea mai frumoasă amintire din călătorie

Păi da, sigur, și să-mi sară în cap întâlnirea cu delfinii din Paxos-Antipaxos, că fac discriminări. Chiar nu vreți să mă ajutați deloc? Ai spus ceva? Să scriu cum am plecat în Grecia, în noiembrie, pe un viscol năprasnic și cum m-am distrat atunci la nunta prietenei mele? Da, ar fi ceva, dar mai interesant ar fi să povestesc despre surpriza pe care mi-au făcut-o sora și verii ei cu o seară înainte de „Nunta a la grec”.

cea mai frumoasă amintire din călătorie, 7 motive pentru care m-am îndrăgostit de insula Corfu

Daruri pentru oaspeți

Când am ajuns, în sfârșit, la destinație, nu doream decât un duș fierbinte și un somn bun. Prima parte s-a rezolvat rapid. Cea de a doua, însă, a trebuit să mai aștepte. În timp ce făceam formalitățile de cazare, socrul mic mi-a dat o oră la dispoziție să mă „gătesc prună”. Urma să-mi văd prietena cum primește rochia de mireasă de la viitorul soț. N-aveam, însă, nici cea mai mică idee ce mă așteaptă și ce surpriză se pregătise pentru „oaspetele din România”.  Dacă n-ați văzut prima parte a filmului „Nuntă a la grec”, vă recomand să o faceți. Iar dacă ați văzut-o, știți că un grec veritabil are cel puțin 40 de veri primari. În prima seară, am făcut cunoștință cu primii 15, care, în complicitate cu sora miresei, au pus la cale o bouzoukia party. Mărturisesc că nu prea știam exact ce este bouzoukia și o vedeam ca pe o discotecă în care se petrece doar cu muzică grecească. Două-trei ore de zbânțuială n-aveau de ce să strice și nici n-ar fi fost frumos să refuz invitația.

Let’s party, bouzoukia party!

În momentul în care am coborât din mașini, în fața „discotecii”, am avut senzația că n-am ajuns în locul potrivit. Unde mă așteptam să bubuie boxele și să se audă la distanță de trei străzi, era o liniște, mai ceva ca într-un salon de spital. Asta până s-a deschis ușa și… WOW!!!!!!!!!! O sală cu vreo 200-300 de locuri la mese, cu scenă, cu formație și o solistă ce ținea microfonul îndreptat spre publicul care cânta de mama focului. Lumea era îmbrăcată ca în cluburile de fițe.

cea mai frumoasă amintire

Ne-am făcut loc prin fumul de țigară și ne-am așezat la masa rezervată cu mult timp în urmă. Primele au venit „louloudoudes”, fetele care duc teancuri înalte de tăvițe pline cu garoafe albe și roșii, și ne-au umplut masa cu flori. Ospătarul ne-a repartizat câte o sticlă de whiskey la 4 persoane și ne-a întrebat ce mai vrem pe lângă (cola, băuturi energizante, apă). Da’ ce, whiskey m-a întrebat dacă vreau? Păi dacă nu vrei, atunci vodcă sau șampanie. Formalitățile fiind îndeplinite, distracția a fost declarată oficial deschisă. Trei soliști au cântat, când separat, când împreună, cea mai bună muzică live pe care am ascultat-o vreodată. Da, am ascultat-o și nici n-am făcut laringită încercând să vorbim între noi, cu toate că boxele erau date la maxim.

Am dansat pe unde am apucat: pe ring, printre mese, pe scaune și chiar pe mese. Până la sfârșit a avut loc și o veritabilă bătaie cu flori. Noi aruncam flori pe scenă, soliștii le aruncau spre noi. Ne-am trezit cu flori în cap de la alte mese. Am ripostat și noi cu „muniția” din dotare. Cum se împuțina, apăreau fetele și completau stocul. Și uite așa, cele câteva ore de „discotecă” pe care mi le imaginam eu s-au transformat într-o noapte întreagă de veritabil concert. Când am plecat, se luminase bine de tot, dar artiștii încă nu coborâseră de pe scenă. Și asta doar pentru că nu plecase încă ultimul client de la masă.

Ce spuneți, nu e asta cea mai cea amintire?

Și, pentru că m-ați ajutat să mă decid, vă lansez aceeași invitație. Descrieți într-un comentariu cea mai frumoasă amintire din călătorie și puteți câștiga un city-break de 500 euro sau unul dintre cele 5 vouchere de călătorie în valoare de 50 euro!  Premiile sunt oferite de sponsorul competiției, momondo.ro. Spor la scris și mult succes!

Articolul a fost scris pentru cea de a doua probă a competiției Spring SuperBlog 2018

14 comentarii Adaugă-l pe al tău
  1. Oh Almona si mie mi-e greu să aleg între orașul muzeu Florența, albastrul de Thassos si starea specifică de “La dolce faniente” ce m-a cuprins cand pluteam pe apele lacului Como. Avand in vedere impactul asupra stării mele precum și faptul ce e cea mai prosperă amintire o sa aleg ultima călătorie. Cand sunt obosită ma teleportez imaginar in acele locuri si ma eliberez .Funcționează ca antistres .Nu pot sa sterg din memorie albastrul acela intens al lacului atunci cand ma uitam in zare , cocoțata pe un din stîncile din grădina reședinței Balbianello .Superb loc , superba muzica ce se auzea in fundal de la o cununie tipic italieneasca si superba vila cu dantelariile specifice arhitecturii renascentiste.As fi vrut ca timpul sa ramana pe loc in acele zile superbe de septembrie , Am vizitat Bellagio cu impunatorul parc al vilei Melsi si am zăbovit un pic acolo cat sa imi racoresc picioarele in apele cristaline ale lacului si sa ma întind putin pe iarbă. Era atât de placut! Parcă s-a oprit timpul in loc . Varenna m-a cucerit cu străduțele ei înguste pietruite si cu balcoanele pline de flori.La vilă Monastero aveam sa fiu cucerită de interiorul impunător împodobit cu oglinzi venețiene, picturi si mobilier vechi ce păstra atmosfera din vremurile trecute. Dar cu toate astea nu pot uita starea de bine pe care am avut-o cat am stat cazare in orasul Lecco , oraș așezat la poalele muntelui cu vederi spectaculoase spre crestele stancoase si spre mai noul orășel Malgrate .Aici , de câte ori ajungeam in port unde erau acostate câteva bărci, apusul soarelui ce se reflecta in luciul apei imi dădea o stare nostalgică. Razele târzii ale soarelui schimbau culorile arborilor de pe malul lacului dandu-le o tentă ruginie ce mă făceau sa ma gandesc ca toamna se apropie ușor, ușor….
    A trecut timpul dar eu tot ma gandesc la acel început de toamnă pe malul lacului Como.

  2. Da, Aurora, e greu să spui care este cea mai frumoasă amintire. Uneori e un loc pe care ai dorit să-l vezi și ai visat ani întregi până ai reușit. Alte ori este o aromă, un gust. De ce să nu fie un suvenir cu care ai adus acasă toată vacanța? Sau o întâmplare. Ceva la care nici nu te-ai gândit, dar te-a luat prin surprindere într-un mod atât de plăcut că e greu să uiți.

  3. Ți-am citit articolul de vreo câteva zile, iar de atunci mă tot gândesc, cum să fac să aleg o singură experiență dintre multele momente fantastice din călătoriile mele. Una singură???
    Am decis: cea mai tare amintire vine din timpul călătoriei mele din Irlanda, din urmă cu vreo… 9 ani. Îți las și un link aici, dacă-mi este permis: https://angelacalatoreste.ro/irlanda-insula-de-smarald/

    Dar hai să sintetizez, deși mi-e greu să mă rezum la doar câteva cuvinte.
    Era una dintre primele mele ieșiri în afara țării,cu Răzvan. Aș putea spune multe despre iubitul meu, dar numai romantic nu l-aș numi. Deși…Era Valentine’s Day, o zi absolut obișnuită pentru mine, cel puțin, iar el se comporta ciudat. Să prindă puțin curaj, s-a lăsat puțin aburit de câteva pahare de whisky. Eram în casa unor prieteni dragi, iubitul meu dormea, mă pregăteam să plec și eu lângă el. Se făcuse seară. Și atunci apare cu un buchet superb de flori și cu inelul de logodnă. Whaaatt??? Doamne cât am mai plâns!!! Deși visam la un astfel de moment, am fost atât de șocată de intenție, nu mă simțeam deloc pregătită și simțeam că un “DA” mi-ar aduce cu sine obligații pe care nu le-aș fi putut duce în cârcă.
    Și inelul nu era tot. Stabilise totul, pentru a ne căsători religios, la o biserică românească din Dublin. Doar că eu, n-am fost de acord. Cum, să nu fie cei dragi mie, alături? Fără mama, bunici, prieteni??? Fără rochie de mireasă??? Detalii nesemnificative…
    Deși acum regret că am refuzat, ei bine suntem încă împreună, suntem ok, călătorim împreună și port inelul. Probabil trebuie să mai ajungem odată în Irlanda pentru a face pasul ce mare, pentru că iată au trecut 12 ani de relație și nu am găsit momentul potrivit pentru a ne căsători. Există oare un astfel de moment?

    Ei bine, iată Almona dragă, cel mai frumos moment din călătoriile mele!
    Mult succes în competiție și nu numai!

    1. Ei, da, așa ceva surclasează orice monument, plaja sau plimbare in ploaie. Sunt sigura ca atunci când va veni momentul si vei fi pregătită sa spui DA va fi intr-un loc si imtr-un mod pe care nu-l vei uita.
      Mulțumesc pentru susținere si mi-ar plăcea sa fii câștigătoarea premiilor din comentarii. Cine știe de unde sare iepurele?

  4. Cele mai frumoase amintiri de călătorie sunt fără îndoială acelea în care alături ți-au fost oameni dragi.
    Tata a părăsit această lume în urmă cu aproape nouă ani. Nu am să uit însă niciodată că el mi-a inspirat ”dorul de ducă”, urcându-mă de mică în mașină și plimbându-mă în lung și-n lat prin țară. Ce de mămăliguțe făcute la ceaun pe malul unui râu am mâncat cu părinții în aceste excursii, câte nopți am dormit la cort, ce locuri minunate am vizitat și cât de tare m-am înspăimântat pe serpentinele de la Cheile Bicazului, cu tata, șofer începător, conducând cu 30 km/oră și mama dându-i indicații prețioase, cu voce tremurând de teamă, de pe ”locul mortului.”
    În 1997 am făcut ultima excursie împreună – în Grecia, pe care eu și soțul ajunseserăm deja să o iubim și unde el nu fusese decât o dată, în anii 1980, împreună cu mama, când fuseseră nevoiți să mă lase pe mine drept ”gaj” acasă.
    Ne-am stabilit la Metamorfosi, în Peninsula Halkidiki, care la vremea aceea era un sat cu două străzi și tot atâtea taverne. Chiar dacă noi începuserăm să ne cam plictisim, tata a fost fericit: era un înotător excelent și marea lui bucurie a fost să poată înota în voie în Marea Egee, fără îmbulzeala de pe litoralul românesc. Se scula dimineața înaintea noastră și o zbughea singur pe plajă. Când ajungeam și noi, pe la ora 9, era deja în apă, hăt-departe, un mic punct în albastrul infinit al mării. Îmi făceam griji pentru el: avea aproape 70 de ani și suferea de inimă…
    Dar n-a avut nicio problemă: în toate cele 10 zile cât am stat acolo, a păstrat întipărit pe față un zâmbet laaarg de tot. Își regăsise o mare, o frumoasă iubire: marea.

  5. Carmen, draga mea, anul acesta se împlinesc 45 de ani de când călătoresc împreună cu mama. De accea mi-a fost foarte greu să aleg o singură amintire. Frumoase amintirile tale, iar acum cred că îți sunt și mai dragi. Pentru că oamenii pe care îi iubim nu pleacă niciodată de lângă noi. Trăiesc în amintirile noastre pe care le vom lua cu noi când vom pleca. Poate singurele lucruri pe care le luă cu noi sunt amintirile.

  6. Si mie mi-a fost greu sa aleg … Ce sa fie oare cel mai si cel mai ? Senzatia? Peisajele? Arta? Muzeele? Privelistea? Oamenii? Cred ca pana la urma a invins senzatia care a ramas …

  7. Buna ,eu nu am fost in prea multe locuri, abea de cand l-am cunoscut oe sotul meu am inceput sa-mi implinesc visul de a calatori, de a vedea si alte frumuseti ale naturi. Suntem inca la inceput am mers pana acum doar la Mamaia unde ne-am distrat in 3 zile maxim de mult, din fericire si dupa multe cautari ,am gasit cazare aproape de locurile de agrement si de plaja. A fost cea mai frumoasa experianta a mea ,bine si prima cu sotul meu. Am m-ai fost si la salina Turda un loc minunat ,unde am ramas placut surprinsi. Doar aceste 2 locuri le-am vizitat impreuna. Eu am fost in urma cu ano de zile la Brasov unde mi-am petrecut o vacanta de 4 zile superba. Am fost si la Bran si in centru ,am urcat chiar si pe muntele Tampa. As dori sa m-ai putem calatori m-ai mult, dar nu prea ne permintem ,asa ca visam si tot visam. Cu timpul poate reusim.

  8. Draga mea, crede-mă că nici eu n-am fost în foarte multe locuri și mi-aș dori să călătoresc cât mai mult. Dar, important este nu cât, ci cum călătorești. Atâta timp cât trăiești intens călătoria și rămâi cu amintiri de neuitat, este perfect. Eu îți doresc să îți împlinești visul și să ai parte de vacanțe unice.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *