Preschimbarea permisului auto sau cum am făcut o excursie în Pipera

Știți cum se spune că nu noi îmbătrânim , ci se învechește certificatul de naștere? Ei bine, anul acesta s-a învechit și permisul de conducere și trebuia înlocuit cu unul nou.

Primii pași – pregătirea documentelor

După ce am verificat dacă policlinica la care sunt înregistrată la medicul de familie este acreditată să elibereze fișa medicală necesară preschimbării permisului m-am prezentat pentru demararea formalităților. Am luat formularul de la recepție și, în 2 ore o vizita medicală era gata. I-am făcut repede o copie, la fel o copie de pe cartea de identitate și de pe permisul vechi. Taxa pentru eliberarea permisului în valoare de 68 de lei se plătește sediul DPRCIV, deci am scăpat de un drum.Cu programare on-line sau fără?

De ani de zile, pentru București și Ilfov funcționează un singur sediu pentru înmatriculări vehicule și eliberare permise auto. N-am înțeles de ce nu pot să depun actele și pentru permis și pentru pașaport tot acolo unde le depun și pentru cartea de identitate, că tot așa mă fotografiază, dar asta e altă poveste. Partea proastă este că zilnic se prezintă mult mai multe persoane decât pot funcționarii să acopere. Decid că cel mai bine este cu programare on-line și trec la treabă. Simulez pentru câteva zile și nu găsesc decât ora 8.00, maxim 8.15. Finalizez procesul de programare și… ȘOC. Ora la care se prezintă: 7.15. Era prea târziu să sun să clarific neconcordanța și aveam suficient timp la dispoziție până la data la care să mă prezint. A doua zi dimineață, îl aud întâmplător la Radio România Actualități pe Alex Lancuzov care spune că programul începe la ora 7.00 și deja e lume ca la 23 August.

Mini-excursie în Pipera

Mă trezesc mult mai de dimineață decât de obicei, pentru că de unde stau până în Pipera, deși nu sunt nici 30km, pot să prind un blocaj în trafic să-mi expire și buletinul, nu numai permisul. Merg să-mi fac cafeaua și când mă uit pe geam, văd mașina mea că stătea cam într-o rână. Mă mai uit o dată, din alt unghi, se vedea perfect: pană. Scap o înjurătură printre dinți și mă gândesc cine naiba mă ajută să schimb roata că nu s-au trezit nici câinii fără stăpân. Încerc să rămân calmă și în timp ce-mi beau cafeaua trec pe modul reconfigurare traseu cu transportul în comun. Ajung la concluzia că cea mai gospodărească soluție este cea care include metroul, că măcar nu mai stă la semafoare și treceri de pietoni, iar până la metrou iau un tramvai de la un capăt la altul și pot să trag și un pui de somn. Mărturisesc că n-am mai circulat cu metroul de vreo 20 de ani, de când eram studentă și cunoșteam tot Bucureștiul pe dedesubt. Dacă mă scoteai la suprafață ajungeam la biroul de obiecte pierdute. La ora 6.50 intram pe poarta DPRICV unde nu puteai să arunci un chibrit nici în curte, nici în parcare. Am parte de al doilea ȘOC programul afișat 8.00-19.00. Mai scap o înjurătură, chit că nu sunt la volan, iau distanță de puhoiul de lume și îmi aprind o țigară. Pe la 7.15, cam când ar fi trebuit să fiu deja la ghișeu, potrivit fițuicii pe care o aveam cu celelalte acte, apar 2 cetățeni de bine (mereu apare câte unul din ăsta când e rost de îmbulzeală) și „strigă lista”. Până la 7.40 când în sfârșit s-au deschis ușile notase 140 de persoane. Jur că nu înțeleg, oamenii ăștia nu au acces la internet ori dacă au îl folosesc doar pentru Facebook și pornografie? Intru în sediu, mă orientrz rapid către ghișeul „Permise on-line” fără să-mi dau seama că mai întâi trebuia plătită taxa de permis, la alt ghișeu. Mă ia în primire domnișoara de la ghișeu: „Aveți programare on-line? Da. Ați plătit taxa? Nu. Nu-i nimic, o plătiți la mine”. În 10 minute am terminat. „Când mi-l dați, o întreb. Nu vi-l dau, se trimite prin poștă. Aveți dovadă de circulație pentru 15 zile.” Mi-am luat dovada și am plecat lăsându-i pe ceilalți să stabilească cine a venit la 4.00 dimineața și cine a dormit acolo ca să-și revendice un loc fruntaș pe listă. Acum vă las și mă duc să-mi rezolv pana de cauciuc.

Sursa foto: internet